Vasile Șeicaru • Ziua
Articol de Andrei Enache, 26 februarie 2025, 15:53 / actualizat: 26 martie 2025, 16:21
Te-o fi desprins un vânt frumos aseară
De pe-nflorita creangă de cais,
De te-ai oprit la mine jos, pe scară,
Când poarta casei larg mi s-a deschis,
Când poarta casei larg mi s-a deschis.
Te-am luat în palmă, flutur sau petală,
Dar, neștiind ce ești, prevăzător,
Te-am pus pe-o carte de pe masa goală
Și te-am uitat acolo până-n zori,
Și te-am uitat acolo până-n zori.
Erai mireasa mea dintotdeauna,
Care-mi apari pe cer când piere luna,
Care-mi apari pe cer când piere luna.
Erai mireasa mea dintotdeauna,
Care-mi apari pe cer când piere luna,
Care-mi apari pe cer când piere luna.
În zori, când deșteptându-mă din vise,
Mi-am aruncat privirea împrejur,
Eu te-am zărit cu brațele deschise,
Sorbind din geamuri marele azur,
Sorbind din geamuri marele azur.
Te-o fi desprins un vânt frumos aseară
De pe-nflorita creangă de cais,
De te-ai oprit la mine jos, pe scară,
Când poarta casei larg mi s-a deschis,
Când poarta casei larg mi s-a deschis.
Erai mireasa mea dintotdeauna,
Care-mi apari pe cer când piere luna,
Care-mi apari pe cer când piere luna.
Erai mireasa mea dintotdeauna,
Care-mi apari pe cer când piere luna,
Care-mi apari pe cer când piere luna.
