Vasile Șeicaru • Aruncarea în valuri

Articol de Andrei Enache, 7 noiembrie 2025, 22:15 / actualizat: 27 noiembrie 2025, 22:19

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Împleticiți în sare şi guvizi
Să fie marea templul nunții noastre
Pe urmă uşa țărmului s-o-nchizi

Iubita mea, te-ai îmbrăcat în alge
Şi te sărut cu univers cu tot
Pe zarea sfâşiată de păcate
Plutim râzând şi ne iubim înot

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Şi să trăim în mare neînfrânt
Să ne luăm dacă doreşti la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Şi să trăim în mare neînfrânt
Să ne luăm dacă doreşti la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ

Ne vor privi prin sute de binocluri
Se vor uita ca la un alt prăpăd
Mirându-se că doi fusesem parcă
Şi ei pe mare numai unul văd

Dar nu-i nimic le vom plăti aceasta
Vom reveni în anul 2000
Cu plete incărunțite mult de sare
Şi-n brațe cu o mare de copii

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Şi să trăim în mare neînfrânt
Să ne luăm dacă doreşti la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ

Ti-am spus de mult că pe pământ sunt rele
Ti-am spus că marea-i căpătâiul meu
Ti-am pregătit o flotă scufundată
Şi-o nuntă pe-un vapor de minereu

Iubita mea, să devenim acvatici
Pământul care suntem ni-i destul
Sătulă eşti de cele pământene
De cele pământene sunt sătul

Iubita mea, să ne-aruncăm în mare
Şi să trăim în mare neînfrânt
Să ne luăm dacă doreşti la vară
Trei săptămâni concediu pe pământ