Ștefan Bănică • Poveste de mai
Articol de Andrei Enache, 6 august 2024, 16:29 / actualizat: 26 august 2024, 16:35
S-au văzut prima oară într-o seară de mai,
S-au plăcut, el avea părul scurt, ea bălai
Parcă se cunoșteau,
Ochi în ochi se priveau
Ca și când timpul ar sta în loc
Nu știa (nu știa)
Ce să-i spună și se fâstâcea
El era (el era)
Cu doi ani mai în vârstă ca ea
La același liceu,
Cu același troleu
Mergeau, dar fără să fi știut
Se-ntâmplă oare s-ajungi să îți găsești
O jumătate cu care toată viața ai să trăiești?
Peste-un timp (peste-un timp)
Și-au dat mâna și s-au logodit
Se iubeau (se iubeau),
Erau tineri și n-aveau nimic
Însă nu mai conta,
Erau doar el și ea
Într-o poveste cum n-a mai fost
Se-ntâmplă oare s-ajungi să îți găsești
O jumătate cu care toată viața ai să trăiești?
Mai târziu (mai târziu)
Nici pe ei anii nu i-au iertat
Ea purta (ea purta)
Ochelari, el era grizonat
Ședeau lângă copii,
Senini ca-n prima zi
Și se gândeau la o seară de mai
Se gândeau la o seară de mai
Se gândeau la o seară de mai
