Ștefan Bănica & Loredana • Ține-mă de mână

Articol de Andrei Enache, 1 noiembrie 2024, 06:28 / actualizat: 4 noiembrie 2024, 8:18

Aș vrea să-ți scriu, să-ți povestesc, căci vorbele-s prea goale,
Să înțelegi tot ce simt eu acum
Și-n orice epocă am fi, la fel ți-aș scrie
Cu pana, cu stiloul sau tastând cu apple pen-ul.
Iar când ai să citești,
Ai să afli tot ce sunt cu adevărat,
Cu rele și cu bune, așa m-a făcut mama,
Renunță la cuvinte, abia atunci ai să-ți dai seama.
Ține-mă de mână,
Privește-mă în ochi
Și lasă-i să-ți vorbească,
Doar ei să povestească,
Tu nu vorbi deloc!
Ține-mă de mână,
Privește-mă în ochi
Și lasă-i să-ți vorbească,
Doar ei să povestească,
Tu nu vorbi deloc!
Doar atâta-ți cer!
Mi-e greu să mă prefac, să mint că totu-i ca înainte,
Că ne vorbim aiurea, fără s-ascultăm,
Ca un televizor ce latră-n gol reclame la pariuri,
Unde se joacă doar iubirea noastră la dublu sau nimic.
Iar dacă tot ce-ți scriu
Trezește-n tine iarăși foamea de noi doi,
Cu cerul și pământul, te rog, te rog, te rog adu-ți aminte,
Contează doar ce simți, atât, nu ai nevoie de cuvinte!
Ține-mă de mână,
Privește-mă în ochi
Și lasă-i să-ți vorbească,
Doar ei să povestească,
Tu nu vorbi deloc!
Ține-mă de mână,
Privește-mă în ochi
Și lasă-i să-ți vorbească,
Doar ei să povestească,
Tu nu vorbi deloc!
Doar atâta-ți cer!
Doar atâta-ți cer …