Savoy • Iertările

Articol de Andrei Enache, 3 martie 2025, 22:32 / actualizat: 3 aprilie 2025, 22:38

Tu să mă ierți că tot ce mi se-ntâmplă,
Că ochii mei sunt când senini, când verzi,
Că port noroi sau port ninsori pe tâmplă,
Ai să mă ierți, altfel ai să mă pierzi.

Tu să mă ierți că nu pot fără tine
Și, dacă n-ai să poți, și n-ai să poți,
Mie, pierzându-mi-te, îmi va fi mai bine,
Eu, tristul cel mai liber dintre toți.

Ai să mă ierți în fiecare noapte
Și-am să te mint în fiecare zi,
Și, cât putea-va sufletul să rabde,
Cu cât îți voi greși, cu-atât te voi iubi.

Și, dacă nervii tăi or să cedeze
Și, într-o zi, n-ai să mai poți ierta,
Năpraznic voi ieși la metereze
Și puștilor străine mă voi da.

Și, cum se-ntâmplă, moartea să le spele
Pe toate, nobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și-ai să mă ierți definitiv.

Ai să mă ierți că sunt labilitate
Și trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierți, preabuna mea, de toate,
Pe mine, pe mine, nemuritorul tău de rând.

Ai să mă ierți în fiecare noapte
Și-am să te mint în fiecare zi,
Și, cât putea-va sufletul să rabde,
Cu cât îți voi greși, cu-atât te voi iubi