Mondial • Atât de fragedă
Articol de Andrei Enache, 10 iunie 2023, 18:20 / actualizat: 13 aprilie 2025, 23:16
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet până-n poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc…
S-atarnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
O vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti.
Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu îmbrăţişări de braţe reci.
De-odată trece-o cugetare,
Un val pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.
Te duci şi-am înţeles prea bine,
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută veşnic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e-a mea vină,
Şi veşnic n-o să mi-o mai iert,
Sfinţi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.
Şi-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginii Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană…
Unde te duci? Când o să vii?
