Mirabela Dauer & Marian Nistor • Frunza mea albastră

Articol de Andrei Enache, 12 august 2023, 13:54 / actualizat: 12 septembrie 2023, 13:57

„Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu – creanga ta de aur, tu – frunza mea albastră
Trişti vom cunoaşte ceasul lung după dezmierdări
Şi întrebând în stânga şi în dreapta trecătorii
Singuri şi fără remuşcări
Ne vom ciocni în cosmos, doar uneori ca norii
Liniştea de-atunci n-o vom mai regăsi
Singuri vom petrece cele din urmă clipe
În timp ce pescăruşul iubirii va muri
Bătând încă o dată din largile-i aripe
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu – creanga ta de aur, tu – frunza mea albastră
Liniştea de-atunci n-o vom mai regăsi
Singuri vom petrece cele din urma clipe
În timp ce pescăruşul iubirii va muri
Bătând încă o dată din largile-i aripe
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu – creanga ta de aur, tu – frunza mea albastră …”