Marina Voica • Într-un colț de cafenea

Articol de Andrei Enache, 1 ianuarie 2024, 18:57 / actualizat: 1 februarie 2024, 19:01

Într-un colț de cafenea
Lângă geam, la masa mea
S-a oprit și m-a privit
Doar cu ochii mi-a zâmbit
Și mi-a spus c-ar vrea să bea
Doar o ceașcă de cafea
Și nu știu cum s-a-ntâmplat
Lângă mine s-a așezat

Era zvelt, înalt, frumos
Ochii verzi, dar ce folos
După mână, ce păcat
Am văzut că-i însurat
Timpul repede trecea
Printre vorbe și cafea
Și deloc n-am observat
Că demult s-a-ntunecat

Și afară plouă, plouă
Și-i trecut de oră nouă
Noi vorbim cu mare artă
Despre una, despre alta
Și nu știu de ce anume
Nu vă pot spune pe nume
Însă în privirea noastră
Nu e loc de dumneavoastră

Și afară plouă, plouă
Și-i trecut de oră nouă
Noi vorbim cu mare artă
Despre una, despre alta
Și nu știu de ce anume
Nu vă pot spune pe nume
Însă în privirea noastră
Nu e loc de dumneavoastră

În micuța cafenea
Lângă geam, la masa mea
Cu o ceașcă între noi
Am rămas numai noi doi
Tot vorbea de vraja mea
Mai puțin de viața sa
Și deloc n-am observat
Că demult s-a-ntunecat

Și afară plouă, plouă
Și-i trecut de oră nouă
Noi vorbim cu mare artă
Despre una, despre alta
Și nu știu de ce anume
Nu vă pot spune pe nume
Însă în privirea noastră
Nu e loc de dumneavoastră

Și afară plouă, plouă
Și-i trecut de oră nouă
Noi vorbim cu mare artă
Despre una, despre alta
Și nu știu de ce anume
Nu vă pot spune pe nume
Însă în privirea noastră
Nu e loc de dumneavoastră
Și afară plouă, plouă

Și nu știu de ce anume
Nu vă pot spune pe nume
Însă în privirea noastră
Nu e loc de dumneavoastră
Nu e loc de dumneavoastră
Nu e loc

Și nu știu de ce anume
Nu vă pot spune pe nume
Însă în privirea noastră
Nu e loc de dumneavoastră
Și afară plouă, plouă …