Margareta Pâslaru & Marina Voica • Balada
Articol de Andrei Enache, 15 ianuarie 2026, 14:47 / actualizat: 15 februarie 2026, 14:50
Cine-a-ndrăznit s-adune într-un cuvânt
„Alb” și „negru”,
„Cer” și „pământ”?
Balada!
Cine a avut curajul de-a născoci
Vorba „a iubi”?
Hai, răspunde!
Cine a pus un nume oricărei flori?
Cine spuse dorului „dor”?
Balada!
Și primul vers ce-n lume s-a auzit,
Cine l-a rostit?
Păi asta-i omul!
El a dat rostul acestui pământ,
Și primul cântec și primul cuvânt,
Și bucuria și gândul-noptat,
Tot el ni l-a dat.
Că asta-i omul!
Dă-i sănătate și-un strop de senin,
Și-un veac de pace, și-o cană cu vin,
Fă-i noaptea scurtă și zilele lungi,
Și-ai să vezi atunci
Cum e omul!
El a-ndrăznit
S-adune într-un cuvânt
„Trist” și „vesel”,
„Suflet” și „gând”.
Balada!
El a avut curajul de-a inventa
Vorba „a cânta”!
Asta-i omul!
Singur a pus un nume oricărei flori
Și i-a spus dorului „dor”.
Balada!
Și primul vers ce-n lume s-a auzit,
Singur l-a rostit!
Păi asta-i omul!
El a dat rostul acestui pământ,
Și primul cântec și primul cuvânt,
Și bucuria și gândul-noptat,
Tot el ni l-a dat.
Că asta-i omul!
Dă-i sănătate și-un strop de senin,
Și-un veac de pace, și-o cană cu vin,
Fă-i noaptea scurtă și zilele lungi,
Și-ai să vezi atunci
Cum e omul!
Păi asta-i omul!
El a dat rostul acestui pământ,
Și primul cântec și primul cuvânt,
Și bucuria și gândul-noptat,
Tot el ni l-a dat.
Că asta-i omul!
Dă-i sănătate și-un strop de senin,
Și-un veac de pace, și-o cană cu vin,
Fă-i noaptea scurtă și zilele lungi,
Și-ai să vezi atunci
Cum e omul!
