Ilie Micolov • Plec la mare
Articol de Andrei Enache, 9 august 2024, 12:53 / actualizat: 29 august 2024, 12:58
Nu am decât o valiză
Este mică, dar e grea
Stau la mare zece zile
Şi mi-am pus de toate-n ea
Merg cu un şofer simpatic
Un băiat înalt şi brun
Mă ascultă şi zâmbeşte
Înţelege când îi spun
Iartă-mă, dar mă grăbesc
Plec cu primul tren la mare
Vreau să stau întins la soare
Liniştea să-mi regăsesc
Mă aşteaptă draga mea
Fată neagră de culoare
Pe nisipul ars de soare
Mă grăbesc s-ajung la ea
Trece timpul, trenul merge
Mai schimbând o vorbă-n noapte
Trecem podul Cernavodă
Dunărea rămâne-n spate
Dimineaţa din Constanţa
O pornim către Neptun
Şi vecinului din dreapta
Zău, abia aştept să-i spun
Iartă-mă, dar mă grăbesc
Bine c-am ajuns la mare
Vreau să stau întins la soare
Liniştea să-mi regăsesc
Mă aşteaptă draga mea
Fată neagră de culoare
Pe nisipul ars de soare
Mă grăbesc s-ajung la ea …
