Gabriel Dorobanțu • Vino

Articol de Andrei Enache, 24 noiembrie 2025, 13:14 / actualizat: 26 noiembrie 2025, 20:14

Vino, vorba lumii nu ne iartă
Stelele ne gelozesc
Ce le pasă lor de noi
Mă iubești și te iubesc
Îți voi da în orice clipă
Un sărut și flori de trandafiri
Tu și eu, o pereche din povești
Cu nestinse amintiri.

Vino, vino, nu pot aștepta
Nu mai pot sta o secundă fără mângâierea ta
Mi-au trecut ninsori pe frunte
Și uitasem să zâmbesc
Am uitat mireasma florilor
Și de ce mai înfloresc
Doar în vis te prind în brațe
Și speranțe în mine cresc
Îmi este dor chiar și acum când ești aici
Și mai mult mă îndrăgostesc.

Vino, vino, nu pot aștepta
Nu mai stau nicio secundă fără mângâierea ta
Vino, vino în casa mea și a ta
Să-mi fii rază de lumină
Și să-mi cânte inima

Vino, vino, nu pot aștepta
Nu mai stau nicio secundă fără mângâierea ta
Vino, vino în casa mea și a ta
Să-mi fii rază de lumină
Și să-mi cânte inima.