Emeric Imre • Nebun de alb

Articol de Andrei Enache, 18 iunie 2023, 19:18 / actualizat: 18 iulie 2023, 19:23

„Acum sunt mai pustiu ca totdeauna

De când mă simt tot mai bogat de tine

Și-mi stau pe tâmple soarele și luna

Acum mi-e cel mai rău și cel mai bine.

Și uite, n-are cine s ne-ajute

Abia-și mai ţine lumea ale sale

Și-ntr-un perete alb de muze mute

Nebunii negri caută o cale

Și te iubesc cu milă și cu groază

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră pentru veșnicie

Și te iubesc cu milă și cu groază

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră pentru veșnicie

Prin gări descreierate accidente

Mărfare triste vin în miezul verii

Iar eu sunt plin de gesturi imprudente

Ca să te apropii și ca să te sperii.

Jur împrejur priveliști aberante

Copii fragili ducând părinţi în spate

Bătrâni cu sănii gri de os pe pante

Și albatroși venind spre zări uscate.

Și te iubesc cu milă și cu groază

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră pentru veșnicie.

Și te iubesc cu milă și cu groază

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră pentru veșnicie.

Mi-e dor de tine și îţi caut chipul

În fiecare margine a firii

În podul palmei dacă iau nisipul

Simt un inel jucându-se de-a mirii.

I-aud prin bătălii din vreme-n vreme

Ostașii gărzii tale ţi se-nchină

Iubita mea cu foarte mari probleme

Cu chip slavon și nume de regină.

Și te iubesc cu milă și cu groază

Tot ce-i al tău mi se cuvine mie

Ca un nebun de alb ce capturează

Regina neagră pentru veșnicie …”

© Emeric Imre