Doina Badea • Ploaia și noi
Articol de Andrei Enache, 11 august 2024, 16:01 / actualizat: 11 septembrie 2024, 16:08
E multă vreme de când ploaia ne-a-ndrăgit
Din prima seară chiar un parc ne-a dăruit
Atâta i-a speriat pe toți cu stropii grei
Că ne-a făcut stăpâni pe parc și pe alei
Ce fericiți copacii uzi îi scuturam
Ca doi copii desculți prin ploaie alergam
Ploaia dansa împreună cu noi
Se-nveselea când râdeam amândoi
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Dar pe fețe citea cât de mult ne iubim
Ploaia glumea lunecând printre noi
Ploaia visa când tăceam amândoi
Și ne șoptea că nimic nu-i prea mult nici prea greu
Dacă vrem dragostea să dureze mereu
În ziua-n care din nimicuri ne-am certat
A fost o clipă când iubirea ne-am uitat
Și pentru-o vorbă drumul ni s-a despărțit
Dar ploaia caldă ne-a oprit și dojenit
Stropii grăbiți urmele pașilor ștergeau
De bucurie ochii umezi surâdeau
Ploaia dansa împreună cu noi
Se-nveselea când râdeam amândoi
Ploaia vedea cum cuvintele mari le-ocolim
Dar pe fețe citea cât de mult ne iubim
Ploaia glumea lunecând printre noi
Ploaia visa când tăceam amândoi
Și ne șoptea că nimic nu-i prea mult nici prea greu
Dacă vrem dragostea să dureze mereu
