Alexia • Peste mări (și mai departe)
Articol de Andrei Enache, 1 mai 2024, 09:33 / actualizat: 31 mai 2024, 10:01
Rătăceam prin întuneric până te-ai apropiat
Aveam buzele crăpate până când m-ai sărutat
Îmi amintesc cum te jucai cu părul meu purtat de vânt
Și de atunci nu-mi mai e frică chiar de zorile se frâng
Că fără întuneric nu poți vedea lumini
Și nu închide ochii spre propriul tău destin
Așa mi-ai spus în prima noapte
Noaptea noaptea iubim
Peste mări și mai departe
Unde greierii cântă-n ierburi înalte
Unde nu fug nici nebunii
Unde-i capătul spun unii
Pentru noi e începutul lumii
Să fugim și mai departe
Unde greierii cântă-n ierburi înalte
Unde nu fug nici nebunii
Unde-i capătul spun unii
Pentru noi e începutul lumii
Luna risipește raze-n picături de rouă-n văi
Ochii mei își iau sclipirea când îi întâlnesc pe ai tăi
Ești un fel de paradis peste tot abisul meu
Și-atunci când mă ții în brațe totu-i tu și toate-s eu
Că fără întuneric nu poți vedea lumini
Și nu închide ochii spre propriul tău destin
Așa mi-ai spus în prima noapte
Noaptea noaptea iubim
Peste mări și mai departe
Unde greierii cântă-n ierburi înalte
Unde nu fug nici nebunii
Unde-i capătul spun unii
Pentru noi e începutul lumii
Să fugim și mai departe
Unde greierii cântă-n ierburi înalte
Unde nu fug nici nebunii
Unde-i capătul spun unii
Pentru noi e începutul lumii
