Trupa Trei parale aduce pe vinil sunetul autentic al României de acum 100 de ani

Cele două discuri conțin 38 de piese din repertoriul folcloric local, majoritatea provenind din culegeri realizate în prima parte a secolului al XX-lea.

După 27 de ani, un disc de vinil va purta din nou semnătura celei mai vechi case de discuri din România.

Grupul Trei parale lansează la Electrecord un dublu LP numit ”România. 100 de minute”.

Cele două discuri conțin 38 de piese din repertoriul folcloric local, majoritatea provenind din culegeri realizate în prima parte a secolului al XX-lea.

Florin Iordan, membru fondator al formației bucureștene, din care mai fac parte Danil Pop, Mihai Balabaș și Beatrice Iordan, ne spune istoria acestora:

„Am început să lucrăm la discul de față în anul 2018, atunci când România aniversa 100 de ani de la Marea Unire. Am încercat atunci să realizăm, în 100 de minute, o călătorie în sonoritățile României de acum 100 de ani. (…) Așadar, dorința noastră a fost aceea de a avea un program foarte divers, care să includă toate regiunile țării, o varietate cât mai mare de instrumente, atât din cele ale țăranilor, cât și din cele ale lăutarilor, diverse formate muzicale precum doine, cântece, melodii de joc, momente ritualice. (…) Înregistrările s-au desfășurat pe durata a doi ani, în spațiile noastre intime, în sufragerii de apartament sau case de la țară și poartă cu ele reverberațiile acestor locuri”

Booklet-ul LP-ului spune, prin textele scrise de același Florin Iordan, etnomuzicolog în cadrul Muzeului Țăranului Român, povestea pieselor interpretate de formație, îmbogățind și nuanțând audiția muzicii de pe cele două discuri de vinil.

Trei Parale este o formație înființată în 2003 ai cărei membri actuali sunt Florin Iordan, Mihai Balabaș, Daniel Pop și Beatrice Iordan. Cu acest dublu LP editat de Electrecord, grupul bucureștean ajunge la al patrulea album, având totodată în portofoliu și două coloane sonore pentru filmele Kira Kiralina (2014) și Aferim! (2015).

Reporter: Stau de vorbă cu Florin Iordan, etno-muzicolog la Muzeul Țăranului Român și totodată membru fondator al unui grup numit Trei Parale, o formație de muzică veche. A fost lansat de puțin timp albumul România 100 de minute. Trei Parale s-a întors cu 100 de ani în urmă să vadă cum era muzica în România atunci. Florin, foarte pe scurt, cum era muzica românească acum un secol?

Florin Iordan: În primul rând era variată, mai variată decât este astăzi când ne paște mai întâi o naționalizare și apoi o globalizare care pare să înghită tot. Cândva erau multe particularități regionale pe care noi am încercat să le arătăm în albumul nostru, apoi, firește, ceea ce ne place și ceea ce ne dorim, este această calitate acustică a instrumentelor. Astăzi, într-o lume foarte electrificată și cu sonorități cât mai computer generated, cât mai artificial generate, da, acolo avem de-a face cu o lume în care instrumentul, vocea erau cele care produceau și această calitate naturală, vie. Se simte și iarăși este un lucru pe care noi am încercat să-l arătăm și să-l punem în valoare în acest disc.

Reporter: Cum s-au păstrat aceste cântece, cum ați știut voi să le cântați precum în urmă cu atât de mulți ani?

Florin Iordan: Majoritatea dintre aceste cântece provin din lucrările de cercetare a lui Constantin Brăiloiu, sunt înregistrări făcute de el în perioada interbelică, deci după momentul Marii Uniri pe care l-am avut noi ca punct de reper și de acolo ne-am inspirat și în textul de prezentare adeseori fac trimitere la lucruri pe care Brăiloiu le-a spus, pe care el le-a cercetat și într-un fel sau altul este și un omagiu adus acestui mare muzicolog român. Deci, cumva, cele mai multe piese au așa 80-90 de ani de la momentul consemnării lor. Avem și câteva realizate înainte de primul Război Mondial, unele de către chiar de la Bartok, apoi de Tiberiu Brediceanu, un cercetător român. Există pe urmă și ceva cântări captate sonor mai recent, dar care trimit și ele către o lume mai veche și în câteva cazuri chiar și aici este coincidența fericită – chiar de pe înregistrări Electrecord.

Reporter: Florin, ascultând discul, consultând broșura, am ajuns la concluzia de care ai vorbit și tu, că acum un secol muzica românească era foarte diversă. Am mai aflat de acolo că unele instrumente au dispărut astăzi, altele urmau să se insinueze în sonoritățile de pe aceste meleaguri. Și-mi aduc aminte de episodul cu cimpoiul, astăzi extrem de rar, dacă nu deloc întâlnit în peisajul nostru. Chitara vine și ea încet-încet, la început are o coardă sau două, ulterior o vedem și în ziua de azi prezentă foarte mult.

Florin Iordan: Mulțumesc că ai amintit de broșură. Într-adevăr, am gândit acest album nu numai ca muzică și de aceasta consider că formatul fizic în care ai și acest text este preferabil ascultării lui pe platformele digitale, pentru că poți să urmărești lucrurile pe care le-am scris acolo: două-trei paragrafe despre fiecare piesă, sunt fotografii, sunt multe lucruri care întregesc acest tablou care contextualizează muzica. Afli de originea unei piese, de unde a fost înregistrată, de un instrument, ș.a.m.d. Deci, cumva, cu fiecare piesă zic eu că afli mai multe. La câteva cazuri am inclus chiar câteva coduri QR și după ce cineva s-a plictisit de noi poate să meargă mai departe și să asculte un original acolo unde este el disponibil online, să poată să compare cumva lucrurile sau să asculte mai mult de la acei interpreți. Deci există posibilitatea de a duce mai departe această călătorie sonoră.

Reporter: Cum crezi că se vor raporta tinerii la ceea ce le propuneți pe discul acesta România. 100 de minute?

Florin Iordan: Pfuai, ar fi foarte bine! Cred că ei vor fi cei mai șocați, ca să zic așa, pentru că constat cu uimire că distanța în timp se mărește și cu fiecare generație oamenii, poate, firesc, nu mai înțeleg neapărat lucrurile demult, nu mai știu cum funcționa un telefon, că trebuia să-l ridici, să formezi numărul, dapăi alte lucruri din trecut. Dacă vor accepta această provocare, vor fi cei mai câștigați într-un fel, pentru că ei sunt cei care vor afla cele mai multe lucruri, mai variate și mai la distanță față de lumea pe care o știu ei. Și sonor este foarte departe, pentru că sunt obișnuiți cu ce se ascultă astăzi pe telefon, ș.a.m.d, și acolo este o altă așezare, un alt ritm, o altă bogăție sonoră, un alt univers și sper să-l descopere așa cum l-am descoperit și eu întâmplător acum două decenii și jumătate, pe când eram licean, într-o bibliotecă. Pe lângă cărți, fusesem obligat la liceu să citesc și foarte bine a fost. Am luat și discuri LP, eu aveam acasă încă pick-up și acolo am descoperit înregistrări vechi, diverși fluierași – așa a început povestea mea și poate și pentru alții va începe o poveste de la aceste discuri.

TEXT: Tiberiu Crișan