”Salvatorii de Cărți” din Oradea: Reciclând cultura și salvând povești

Fondator al Asociației „Salvatorii de Cărți”, István Lőrincz și-a dedicat 30 de ani salvării cărților și reintroducerii lor în circuit.

Un orădean și-a dedicat peste 30 de ani salvării cărților. Zeci de mii de cărți au fost adunate de la oameni din Oradea și din întreaga țară.

Fondator al Asociației „Salvatorii de Cărți”, István Lőrincz și-a dedicat 30 de ani salvării cărților și reintroducerii lor în circuit. Cu un entuziasm palpabil, reprezentanții acestui ONG au reușit să salveze peste 150.000 de cărți, adunate de la oameni din Oradea și din întreaga țară.

Fondatorul ne-a dezvăluit că inițiativa a pornit din dorința de a stopa aruncarea cărților la gunoi și de a le oferi o a doua șansă. Cu un sistem eficient de reciclare culturală, cărțile adunate ajung să fie vândute la prețuri modice, încurajând astfel lectura și accesul la informație pentru toate categoriile de vârstă.

În anticartul caritabil al asociației, cărțile încep de la 4 lei, ajungând până la 40-50 lei pentru volume selecte. Fondurile obținute contribuie la menținerea proiectului și la extinderea acestuia, a dezvăluit Istvan.

Întrebat despre proveniența cărților, István Lőrincz a menționat că, la început, le colecta de la gunoi, însă acum oamenii le trimit și prin poștă din diverse colțuri ale țării. Biblioteca lor cuprinde cărți din diferite domenii în diverse limbi – de la ebraică la slovacă, rusă sau maghiară.

Încă din copilărie, István Lőrincz a simțit chemarea de a salva cărți.

Proiectul a evoluat în timp, transformându-se dintr-o simplă activitate de adunat cărți acasă într-un ONG de amploare, salvând cărți și povești de viață.

Majoritatea celor ce ne donează cărți sunt pensionari, care vor să se asigure că volumele pe care le-au obținut cu greu nu vor ajunge la coșul de gunoi, după ce nu vor mai fi. Noi nu salvăm doar cărți și și o viață întreagă, a spus Istvan.

Asociația „Salvatorii de Cărți” nu este însă doar un loc de vânzare, ci și un spațiu unde se oferă mai mult decât o carte. Cumpărătorii, în special cei mai tineri, primesc povești, informații și o interacțiune cu reprezentanții asociației, discuții despre despre autori, viața lor și mesajele cărților, lucru ce cel mai adesea lipsește din cadrul școlar.

Cei care vin după cărți sunt mai ales tineri sub 25 de ani. La noi în anticariat nu este doar un schimb de carte, bani și sperăm că ne mai revedem. La noi este mai mult de atât. Elevii primesc și o poveste, primesc informații de care au nevoie și care nu prea cred că le primesc la școală. Noi vorbim cu ei despre autor, despre cărți. Ne permitem astfel de discuții și mereu căutăm limbajul elevului, a mai dezvăluit salvatorul de cărți.

Povești memorabile

În cei 30 de ani de experiență, fondatorul a întâlnit diferite persoane și povești. El ne-a împărtășit două dintre poveștile care l-au marcat de-a lungul anilor: una tristă, despre o bibliotecă mare pe care a salvat-o după decesul proprietarului, și alta emoționantă, despre un profesor care a dăruit constant cărți, împărtășind și povești despre fiecare volum în parte.

Cea mai tristă experiență a fost în urmă cu câțiva ani. A fost foarte dură pentru mine. Am fost sunat, într-o zi, să merg cât de urgent pot după o bibliotecă mare. Când am ajuns am aflat de fapt că persoana care o deținea a decedat înainte cu o zi de a ajunge eu. Deci, nici măcar nu a fost înmormântat omul, căci fiul său a dorit să scape imediat de tot, de cărți. Mi-a spus că pentru el este un coșmar, că nu mai vrea să vadă nicio carte. Celaltă poveste, frumoasă pentru mine, a fost reîntâlnirea cu un fost profesor care foarte greu s-a despărțit de cărțile sale. Mă chema aproape zilnic să îmi dea câte o șacosă plină cu cărți. Zilnic stăteam la povești, îmi spunea povestea fiecărei cărți, de unde a cumpărat-o, cum a reușit să o obțină, de la cine a cumpărat-o sau de la cine a primit-o. Am învățat foarte multe lucruri de la el, a istorisit István Lőrincz.

Pentru el cea mai valoroasă carte de care s-a despărțit foarte greu a fost „Istoria Românilor” a lui Alexandru D. Xenopol. Desigur, a spus el, această carte deosebită a fost vândută pentru a susține financiar ONG-ul, dar fondatorul simte că a făcut alegerea corectă.

A fost prima ediție, cea din anul 1800. Mi-a trebuit un an și jumăttae ca să pot spune că e ok, lăsăm să plece. Undeva la 650 de euro sau ceva de genul acesta a fost prețul de vânzare. Chiar atunci eram într-o criză mare de bani și cred că și asta m-a motiva. Însă nu-mi pare rău. După aia am simțit o ușurare. Îmi era frică să nu se întâmple ceva cu cartea respectivă, fiindcă n-am ținut-o acasă, ci am expus-o în bibliotecă, a mai spus orădeanul.

Asociația Salvatorii de Cărți continuă să ofere o contribuție semnificativă la promovarea culturii și lecturii, arătând că fiecare carte are o poveste și o valoare ce merită să fie salvată și împărtășită cu lumea.

Text/ Foto: Crina Dobocan