Mezzosoprana Raluca Pasquettin Pescaru și pianista Andreea Bratu. Ce înseamnă muzica pentru ele şi ce planuri de viitor au

La Centrul Cultural Județean Constanța „Teodor T. Burada” din Constanţa a avut loc recitalul cameral vocal – instrumental ,,George Enescu și 1001 de Nopţi în Stil Francez’’. Pe scenă au urcat mezzosoprana din Italia, Raluca Pasquettin Pescaru și pianista din România, Andreea Bratu.

Articol de Doina Sîrbu, 16 septembrie 2023, 17:51

Liliana Moldoveanu de la Radio Constanţa a stat de vorbă cu cele două artiste, care au vorbit cu mare emoţie despre muzică şi ce înseamnă pentru ele, dar şi despre planurile de viitor pe care le au.

Raluca Pasquettin Pescaru, când v-ați dat seama că muzica va fi cariera dumneavoastră?

“Destul de devreme, cu primele lecții și cu primele îndrumări în arta cântului. În primii ani ai adolescenței, când am început să studiez canto la Liceul de Muzică “Dinu Lipatti” din București”, spune Raluca Pasquettin Pescaru.

A contat faptul că în familie se studia muzică?

“Da, a contat faptul că sora mea mai mare a început să studieze pianul,  iar acest aspect a influențat familia,  astfel încât  și cel mai mic din casă  a avut acces la studii muzicale. Experiența  s-a derulat cu scurte întreruperi, dar  m-am întors  de fiecare dată,  la studiul muzicii”, a mai spus Raluca Pasquettin Pescaru.

Din toate scenele de concert pe care ați fost, care ar fi cea mai importantă?

“E greu să alegi, pentru că orice producție, orice piesă, orice ansamblu cu care lucrezi,  creează diferite experiențe și lasă în urmă, amintiri cu valoare sentimentală.   Trăiești situația/ rolul respectiv,  în mod diferit, de fiecare dată.  Să spunem că ar fi extrem de important pentru mine  rolul care m-a consacrat – Carmen,  și este firesc, l-am jucat în mai multe locuri. N-aș putea să aleg o singură experiență.  Au fost montări în scenă în Spania, în Italia și în Honduras.  Vedeți,  situații sau percepții diferite, însă, haideți să ne întoarcem și să reflectăm puțin –opera Carmen de G. Bizet este, totuși, muzică franceză. Deci,  se merge cu  iubire și dedicație pentru muzica franceză. Alegerea repertorului din seara aceasta  este o alegere care pune muzică franceză în prin plan, bineînțeles alături de  muzica de inspirație franceză, a lui George Enescu.”, ne-a mai spus Raluca Pasquettin Pescaru.

Ce nu amintisem eu publicului, dar am adăugat la un moment dat, fiind crainic radio, este și că sunteți surori. Am adăugat asta, invitației pe care am făcut-o publicului. Cu pianista Andreea Bratu ne-am întâlnit la Constanța mai des. Acum ne-am întâlnit și cu sora, da, partenera de concert și de scenă. Pentru Andreea Bratu, m-aș întreba cum a fost ideea recitalului din această seară? Cum l-ați conceput?

“Sunt mai multe linii  ideatice care traversează  acest program, însă principalul  motor a fost, cum a precizat și sora mea, repertoriul francez,  unul, altfel spus,  caracteristic vocii de mezzosoprană.  Sunt compuse și accesibile studiului multe lucrări muzicale care pun în valoare vocea de mezzosoprană. Apoi a existat această idee:. ne-am concentrat asupra unor piese centrale- cum este  ciclul de cântece, Shéhérazade de Maurice Ravel, pe care l-ați audiat în finalul spectacolului, cât și asupra unor lucrări camerale muzicale enesciene,  la care am adăugat alte miniaturi  muzicale vocal- instrumentale, care au contribuit la intregirea firului narativ, atât în plan muzical  cât și  literar.  Chant Hindou, o lucrare vocal-camerală pentru voce și pian  compusă de  Enescu în prima tinerețe,  are  și datorită acestui recital, o  primă  audiție cu voce de mezzosoprană, fiind o muzică rar înterpretată în România, în general.  În această ediție de Festival dacă ați putut observa, multe orchestre, ansambluri instrumentale sau soliști programează lucrări  muzicale care au început să fie  inventariate și ulterior publicate ca prime ediții, plecându-se de la textul conținut în forma de manuscris sau de la ediții foarte vechi,  ieșite din circulație. Este  un prim pas salutar, și mai ales,  o experiență onorantă  să avem ocazia să lărgim cunoașterea repertorului enescian, pentru auditorii de pretutindeni.”, spune Andreea Bratu.

Asta vine și într-o continuare a faptului că aveți acele spectacole concert, recitaluri în care îmbinați și combinați, veniți în fața publicului cu varianta de muzică în cinema, în muzica diverselor perioade, în literatură. Faceți aceste conexiuni.

“Da, concerte cu note explicative sau mini conferințe- concert, le-am denumit în programele de sală. Formatul este unul care conține și informație, ca să explic mai riguros, este vorba despre muzică, interpretare muzicală și informație. Cred că devine absolut necesar să dezvoltăm publicului și dorința de a înțelege, în mod treptat și condensat, dacă nu există  suficient timp pentru aprofundare,  ceea ce ascultă astăzi, cu atât mai mult cu cât publicul larg din România nu  manifestă o aplecare deosebită asupra înțelegerii  muzicii din zona cultă.  Lumea care vine la spectacol, pe lângă frumusețea  timbral- sonoră degajată de viziunile interpretative  vocale sau instrumentale, pe lângă frumusețea liniilor melodice și a texturilor  muzicale pe care le ascultă, am simțit că dorește să absoarbă și  informație, în același cadru.  Să fie imersată, dacă putem spune astfel,   prin intermediul  unui accelerat culoar de  acces- prin  ascultare informată-  la  o (primă) experiență, captivată de ce nu, de tip exhaustiv.  De aceea, în seara aceasta ne-am bucurat cu atât mai mult  pentru că am putut avea ocazia să oferim publicului  o prezentare verbală elaborată alătur ide interpretare și de textul muzical”, a declarat Andreea Bratu.

Mai rar am văzut, dar apar deja partiturile pe tabletă. Cum e? Tipărit sau pe tabletă? O mezzosoprană cum se obișnuiește?

“Nu, eu sunt de modă veche, încă citesc partituri imprimate  pe hârtie”, ne-a mărturisit Raluca Pasquettin Pescaru.

“Este specific repertorului cameral, atunci când avem de la două până la 12 instrumente împreună într-un ansamblu, să se cânte cu partituri. De ce? Pentru că în afara părților solistice există mult suport instrumental, în diferite pachete sonore în funcție de câți membrii sunt, și implicit, este nevoie de coordonare, coordonare activă- in real time- în lipsa unui dirijor. Vedeți, este absolut necesar să folosim ‚partituri’, pe scenă. În calitate de pianist în formații camerale am deseori partitura generală în față (o partitură completă, atât pianului cât și a celorlalte instrumente). Pentru că este dificil să interpretezi la instrument, în permanență  cu  ambele mâini pe claviatură, în acest caz, am constatat că este mult mai eficient, pentru fluiditatea  muzical-sonoră a ansamblului,  să întorc  paginile textului muzical  printr-un click decât prin clasica întoarcere. Pe de altă parte, se știe, există și ’întorcători’ specializați de pagini în străinătate, care degrevează instrumentiștii de  o astfel de acțiune, nu însă în România.   Folosirea  textului în format electronic în concertele de muzică de cameră, consider că este o soluție de luat în calcul,  care eficientizează procesul de comunicare,  instrumentiștii având posibilitatea de a  se concentra, mult mai bine asupra construcției propriului act interpretativ”, a mai spus Andreea Bratu.

“Și ar mai fi și alte argumente care susțin  ideea.  Gândiți-vă,  dacă paginile se lipesc între ele și nu se pot întoarce la momentul respectiv, individual  sau dacă alunecă partitura, voluminoasă  de altfel, de pe stativ? Ce se întâmplă? Totuși,  ultima piesă pe care noi am interpretat-o, este o piesă scrisă, în original, pentru  voce și orchestră,  este o partitură  complexă”, a mai completat Raluca Pasquettin Pescaru.

“Într-adevăr, o partitură densă, o partitură  cu multe linii și planuri muzicale. Fiecare linie muzicală  reprezintă un instrument, pe care îl ai într-un mod compact în reducția  generală  pentru pian, și bineînțeles în scriitura pianistică din această partitură,  destul de solicitantă din punct de vedere instrumental, de fapt”, este de părere şi Andreea Bratu.

Mai este de lucru în privința educației publicului: cum priviți faptul că se aplaudă între părţi la anumite lucrări? 

“Nu ar fi atât de grav în cadrul unui ciclu de cântece acompaniate de pian, poate fi bineînțeles, deranjant atunci când se interpretează o simfonie, însă  în situația de recital din această seară,  anumite piese se pot extrage și cânta separat. Este recomandabil ca aceste piese muzicale  să fie cântate în cadrul ciclului/ antologiei de care aparțin, pentru că ele sunt concepute și scrise în acest scop, de către un compozitor: este vorba despre o concepție muzicală  a autorului lor. Sincer să vă spun, în seara aceasta nu ne-a deranjat că s-a aplaudat în cadrul ciclului Shéhérazade, sau în cadrul celorlalte grupaje. Am preferat să  ordonăm în secțiuni de câte trei melodii sau lieduri, la un moment dat, tocmai pentru a  nu fragmenta excesiv derularea spectacolului, pe scenă.” , spune Andreea Bratu.

Revenind la Festivalul Internațional “George Enescu”! Îl urmăriți?

 „În fiecare seară, în fiecare seară! Astă seară mai puțin pentru că și noi a trebuit să  dăm micul nostru aport la acest eveniment extraordinar. Dar da, îl urmărim  cu  plăcere și cu bucurie”, spune Raluca Pasquettin Pescaru.

Ce concert așteptați în mod special, ce dirijor, ce orchestra?

 “Îl urmărim și chiar urmează săptămâna viitoare să mergem să  audiem câteva concerte în București și ne dorim, de asemenea, să putem participa și într-o altă ediție, pe viitor”, ne-a spus Andreea Bratu.

Ce proiecte de viitor aveţi?

“Eu, în urma  perioadei  pandemice  am rămas cu niște contracte de recuperat. Apoi, am fost rechemată, pentru a treia oară, în producții muzicale de operă care se desfășoară în America Centrală, iar  în aceste regiuni,  mai există, în mod curent, și  altfel de probleme… calamități meteorologice. Din păcate actul liric și nu  doar spectacolul de muzică,  ci și multe alte activități din domenii considerate non-prioritare sunt amânate, mai ales  atunci când se aduc în discuție  situații în care salvarea vieții umane și reconstrucția edilitară a unei localități, a unui oraș sau a unei regiuni,  sunt esențiale.”, a declarat Raluca Pasquettin Pescaru.

“La mine,  în  perioada următoare se reia  activitate didactică la Universitatea Ovidius din Constanța, unde sunt lector universitar. În paralel, pentru  activitatea scenică interpretativă, vor mai fi proiecte și participări în festivaluri muzicale, ca în fiecare an.  Pe plan artistic muzical mi-am propus să readuc pe scenele de concert o serie de partituri românești.  Am avut o activitate susținută în acest sens  în ultimii patru  ani, și îmi doresc foarte mult să  încep să imprim, din acest repertoriu. Am avut acum o lună un recital la Viena la Ehrbar Saal  care a fost bine întâmpinat,  cu muzica noastră,  a compozitorilor români interbelici și contemporani și cred că este important să lăsăm posterității și publicului internațional, mai ales,  cât mai multe versiuni interpretative ale artiștilor români, interpretând muzică românească”, ne-a mai precizat Andreea Bratu

Mezzosoprana Raluca Pasquettin Pescaru şi-a început studiile muzicale la București, iar cariera sa lirică debutează de la vârsta de 17 ani, în urma câștigării unor concursuri naționale de profil, odată cu spectacolul inaugural al Festivalului Internațional de Muzică Ayamonte”, ediția a XVII – a din Spania.

Pianista Andreea Bratu este licenţiată a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, la clasa de pian a prof. univ. dr. Sandu Sandrin și clasa de muzică de cameră a prof. univ. dr. Şerban Dimitrie Soreanu și a specializării bienale postuniversitare în Muzică de Cameră la Conservatorul ,,Giuseppe Verdi” din Milano, Italia.

Redactor, foto: Liliana Moldoveanu