Home » Interviuri » Blue Monday: De ce suntem triști la 15 ianuarie | AUDIO

Blue Monday: De ce suntem triști la 15 ianuarie | AUDIO

Teoria despre „Blue Monday” a apărut în 2005. Îi aparține psihologului britanic Cliff Arnall care a creat o formulă matematică pentru a identifica ziua cea mai deprimantă din an. El a luat în considerare mai mulți factori: condiţiile meteo, nivelul datoriilor acumulate de populație, costurile crescute cu întreținerea şi nivelul scăzut de motivaţie. Temperaturilor scăzute de afară din această zi, li se adaugă şi faptul că soarele apune devreme, iar lipsa luminii naturale poate contribui la o stare emoțională proastă.

Articol de Radio Vacanța , 15 ianuarie 2024, 12:30 / actualizat: 15 ianuarie 2024, 13:39

Pretutindeni oamenii au nevoie de repere și ghidaj în cam în orice aspect al vieții. Oamenii au nevoie să se identifice prin ceva și să se proiecteze în ceva. Desigur că oamenii sunt și variabili și nu putem absolutiza, dar o bună parte dintre ei, atunci când se află la necaz, când se simt copleșiți, vor căuta să se raporteze la ceva ce să poată defini pentru a simți ulterior că pot avea control.

De-a lungul timpului oamenii s-au obișnuit că luna decembrie e lună de bilanț afectiv al vieții personale, că odată cu alte socoteli economice evaluăm și planul personal.

Dacă la sfârșitul de an preocuparea majorității era să găsească soluții pentru o mai bună relaționare cu familia, ianuarie a venit cu goluri afective, aflăm de la Valentina Șimon, psihoterapeut sistemic pentru cuplu și familie:

Apăsarea, presiunea sentimentului de vid și de gol nu este prea ușor de tolerat când poate simți că îți lipsește sensul vieții.

Cum putem să ne ajutăm?

Capcana socială induce ideea că e bine să fii puternic, că trebuie să faci totul de unul singur, să reziști, să inhibi ce simți și gândești în legătură cu tine pentru a te prezenta ca echilibrat sau de succes.

Însă câțiva pași orientativi ar suna cam așa:

1. Când simțim tristețe adâncă, (pentru că nu orice tristețe este clinică sau de nesuportat) e bine să ne oferim o perioadă de autoreflectare; să ne întrebăm: „Cum simt acum ceea ce simt? Cum se simte pentru mine tristețea? Cum se simte în corpul meu ceea ce gândesc despre tristețe?”

2. Apoi notați răspunsurile, oricare ar fi ele. Întrebările pe care ni le punem sunt de proces intern și ne pot provoca să acordăm timp pentru a găsi un răspuns mai ales pentru că astfel de răspunsuri nu trebuie să vină din cap.

3. Țineți minte că rezolvarea a ceea ce vă apasă de mai demult sau s-a produs brusc și dureros e cât se poate de normal să dureze spre soluționare. Procesele emoționale afective sunt de multe ori diferite de cele logice și au alte circuite care trebuie restabilite și într-un mod diferite.

4. O altă capcană este că ar trebui să faci totul de unul singur. Autosuficiența duce la o presiune și mai mare. Oamenii s-au născut din relații și sunt relații. Ca atare, multe aspecte din viață va fi necesar să le abordăm prin prisma relațiilor. Ideea că ceea ce mă apasă trebuie să rezolv acum și singur, e calea către un eșec. În cazul unei tristeți minore, trecătoare, e de dorit să putem să ne autoreglăm și individual, însă în multe situații suportul psihologic și/sau al familiei și prietenilor, e absolut necesar.

De foarte multe ori tristețea ascunde sentimente profunde și negate, cum ar fi furia.

Sunt multe persoane care convertesc inconștient furia în tristețe și nu își permit să exprime nevoile emoționale, părerile, să lupte pentru sine și se protejează disfuncțional.

Practic, este vorba despre un proces de negare, care, lăsat nerezolvat, poate să ducă la anxietate generalizată și la atacuri de panică. Fricile creează presiune psihică, neputință și tristețe, iar tristețea acumulată duce la depresie și se creează astfel cercuri afective vicioase.