Alpinistul Horia Colibăşanu, despre cât durează fericirea după o ascensiune la peste 8.000 de metri

Românul a reuşit să urce  pe al 12-lea munte ca înălţime de pe planetă, fără oxigen suplimentar şi fără ajutor din partea şerpaşilor.

Articol de Radio Vacanța, 5 august 2023, 10:45 / actualizat: 5 august 2023, 16:06

Alpinistul timişorean Horia Colibăşanu a urcat, la 22 iulie, pe vârful Broad Peak, de 8.051 de metri, acesta fiind cel de-al zecelea vârf de peste 8.000 de metri pe care îl atinge.

Sportivul român a reuşit să urce  pe al 12-lea munte ca înălţime de pe planetă, fără oxigen suplimentar şi fără ajutor din partea şerpaşilor.

Tiberiu Crişan: Cum te simţi?

Horia Colibăşanu: Încă nu foarte bine, pentru că, după expediţia la 8.000 de metri, există o perioadă de acomodare în care nu prea mai fac sport, încerc să-mi revin.

Tiberiu Crişan: Trebuie aşadar o perioadă de acomodare nu doar la urcare, ci şi la coborâre.

Horia Colibăşanu: La urcare, în mod normal, am nevoie de 2 săptămâni pentru acomodare. De data aceasta, am mers mult mai repede, am reuşit în 10 zile. Probabil că şi efortul de aclimatizare a fost mai mare, iar acum organismul se resimte, dar încet-încet îmi voi reveni.

Tiberiu Crişan: Fericirea cât durează după o asemenea reuşită?

Horia Colibăşanu: Durează ceva, te bucuri că ai ajuns pe vârf. Acum a fost chiar un vârf mai complicat, pe care nu am reuşit să-l găsim foarte uşor: era o creastă care tot urca şi cobora, iar din cauza lipsei vizibilităţii (era ceaţă) a trebuit să folosim GPS-ul. După 2 încercări ratate, am ajuns pe vârful adevărat.

Tiberiu Crişan: Mi se pare uşor paradoxal că ajungi la capătul unui drum care te-a pus greu la încercare şi eşti nevoit să rămâi acolo foarte puţin timp.

Horia Colibăşanu: Nu e indicat să rămâi mult din două puncte de vedere. De obicei, aceste ascensiuni durează foarte mult, de exemplu ascensiunea aceasta dus-întors a durat 20-21 de ore. Timpul este limitat, ascensiunile încep noaptea ca să ai restul zilei pentru a coborî în siguranţă. Eu am reuşit să ajung la tabără când se întuneca, dar nu e pentru prima oară când mi se întâmplă la ascensiuni de genul acesta. Şi mai este o problemă: acolo la altitudine efortul muscular produce o compensare a efectelor altitudinii, şi nu e bine să stai mai mult de 20 de minute fără să te mişti, pentru că începi să resimţi mult mai puternic altitudinea. Şi atunci, aceste riscuri fac să trebuiască să fii foarte atent, să nu te lălăi pe vârf.

Tiberiu Crişan: De unde vine ambiţia aceasta de a urca toate cele 14 vârfuri de peste 8 mii de metri?

Horia Colibăşanu: Pasiunea a început probabil acum 20 de ani, când am avut ocazia să merg în prima expediţie în munţii înalţi: pe K2, în Karakorum. Acolo, i-am întâlnit pe cei ce urcau, care veneau de pe toate continentele. Şi o parte dintre ei nu veniseră doar să urce pe K2, ci erau în acest circuit, care înseamnă cei 14 optmiari. Mi-am dat seama că aş putea să termin acest proiect, care nu a mai fost realizat de niciun alpinist român. E un proiect care durează foarte mult: eu îl fac de 20 de ani, cu specificaţia că îl fac fără oxigen suplimentar şi fără şerpaşi. Există şi o perioadă în care eşti mai bun: cam între 45-55 de ani eşti la vârful de formă şi eu asta încerc să prind acum. Chiar realizarea de anul acesta îmi confirmă că organismul este tot mai pregătit pentru altitudini, aşa că sper să reuşesc la un moment dat şi o rută nouă în Himalaya. Abia după asta, mă gândesc să-mi iau un concediu mai lung, în care să nu merg la munte.

Tiberiu Crişan / Andrea Nagy

FOTO: Facebook/Horia Colibășanu