Tradiții vii, la Muzeul din Bârlad
Articol de M P, 26 iunie 2025, 20:00
În prejma Zilei Universale a Iei, Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad organizează sâmbătă, 28 iunie 2025, ora 11.00, prima șezătoare tradițională dedicată redescoperirii meșteșugurilor și obiceiurilor strămoșești, sub genericul „Tradiții vii”.
Activitatea marchează o sărbătoare a autenticității și creativității populare și aduce în atenția publicului bârlădean procesul de creație al iei, simbol identitar al culturii românești, punând în valoare măiestria, tradiția și semnificațiile sale multiple, relatează Radio România Iași.
„Această manifestare este guvernată de grupul numit Șezătoare bârlădeană, înființat de doamna Tănasă Viorica, alături de mai multe doamne păstrătoare ale tradiției, unite prin dragostea pentru cusut. În cadrul șezătorilor, membrele grupului își vor coase propriile cămăși cu altiță, ca modele de bune practici tradiționale. Ele vor oferi celor prezenți informații valoroase cu privire la tehnici ale cusutului, modele, simboluri, motive, cromatică, pentru a se coase cămăși care respectă canoanele din arta populară ale unei cămăși vechi, pornind de la alegerea materialului, croitul și brodarea propriu-zisă. Schimbul de cunoștințe va contribui la păstrarea și transmiterea tradițiilor către generațiile tinere și vor întări legăturile comunitare”, au precizat organizatorii.
Șezătorile se adresează tuturor celor care doresc să se alăture acestei inițiative și să descopere arta broderiei tradiționale.
Aceste întâlniri se vor desfășura sub egida muzeului bârlădean, sediul central al instituției, o dată la două săptămâni, data exactă fiind anunțată din timp.
Coordonatoarea acestor șezători tradiționale, Tănasă Viorica, s-a născut în satul Epureni, județul Vaslui și locuiește în prezent în satul Bârlălești. A crescut cu dragoste pentru cusut și țesut, descoperindu-și pasiunea pentru lucru manual, valoare și autentic, concepte reprezentative pentru identitatea națională, încă de la cele mai fragede vârste.
Tradiția cusutului iei are o istorie de peste 7.000 de ani, fiind una dintre cele mai longevive forme de expresie culturală românească.
Inițial, ia era o cămașă simplă din in sau cânepă, cusută manual, cu rol practic, dar și simbolic – cusăturile aveau adesea funcție de protecție spirituală.
De-a lungul secolelor, ia a evoluat într-o piesă de artă populară, cu broderii complexe și simboluri transmise din generație în generație.
Cămășa cu altiță a fost inclusă din 2022, în patrimoniul imaterial UNESCO, fiind considerată un element viu al tradiției românești.
