Tradiții și obiceiuri de Bobotează

Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători ale anului în calendarul creștin ortodox, este ziua în care Hristos s-a descoperit lumii.

Articol de M P , 6 ianuarie 2025, 10:30 / actualizat: 6 ianuarie 2025, 11:43

Boboteaza este una dintre cele mai importante sărbători ale anului în calendarul creștin ortodox, este ziua în care Hristos s-a descoperit lumii.

Sărbătoarea Botezului Domnului prilejuiește, pe lângă sfințirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a bărbaților pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot și cel practicat de fete care pun busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul.

De asemenea, străbunii credeau că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții de Bobotează, despre locurile unde sunt ascunse comorile.

Tradiția mai spune că, de această sărbătoare, nu se spală rufe.

“Se credea că la Bobotează se sfințesc toate apele și câteva zile până când femeile spală haine în râu toate apele sunt curate. De aceea, apa de la Bobotează pe care o duceau creștinii acasă de la biserică era păstrată în timpul anului și dacă se întâmpla ceva, Doamne ferește, o nenorocire, cădea într-un vas cu mâncare vreun șoarece sau așa ceva, vasul se putea spăla și se putea purifica cu apă de la Bobotează, cu apă sfințită. Același lucru se întâmpla și cu fântâna: dacă cădea o pasăre în fântână, se putea scoate toată apa, se curăța fântână, se turna apă sfințită și fântâna era curată. Dar dacă cădea un om în fântână, fântână trebuia acoperită, pentru că nu mai putea să fie sfințită cu nimica. La Bobotează, de obicei, preotul anunța data Paștilor și mai ales data Lăsării Postului Mare. De ce? Pentru că după Bobotează începea perioada nunților și nunțile acestea țineau de la o săptămână după Bobotează și până cu o săptămână înainte de lăsarea postului, și era socotită săptămână nebunilor pentru că în săptămâna aceea toți feciorii și fetele care tot au amânat, căutau să se căsătorească ca să nu-i strige peste sat și să nu-și bată joc comunitatea de ei, că sunt fete bătrâne sau feciori bătrâni”, a explicat etnograful Ioan Toșa pentru Radio România Cluj.

Potrivit Rador Radio România, în ajunul Bobotezei se ţine post – chiar post negru, cine poate. Apoi, de Bobotează, după ce au băut agheasmă, cei care au ţinut post se pot delecta cu bucate – de care însă nu se atinge nimeni până nu sunt sfinţite de preot! Acesta soseşte cu Iordanul sau Chiralesa, adică “Doamne, miluieşte!”, în neogreacă.

Strigând Chiralesa, se spune că oamenii capătă putere şi toate relele fug, iar anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie).

De asemenea, tot în zonele rurale, există tradiţia întâmpinării preotului cu masa pusă, pe care se aşează bucate alese şi, în unele cazuri, pe colţurile mesei se pun bulgări de sare.

Pe premuri exista obiceiul ca la plecarea preotului, acesta să primească de la fiecare gospodar un fuior de cânepă, un colac şi o sumă de bani, iar din fuior părintele urma să facă funie la clopotul bisericii, de care exista credinţa că se vor prinde toate relele.

Conform altei tradiţii româneşti, începând din ajunul Bobotezei, timp de 3 zile sunt interzise certurile în casă şi, de asemenea nu se imprumtă nimic, pentru că astfel se consideră că se îndepărtează belşugul din gospodărie.

Pentru a-şi visa ursitul, fetele de măritat obişnuiesc să îşi aşeze sub pernă, în nopţile celor trei zile de Bobotează, fire de busuioc sfinţit din mănunchiul cu care a stropit preotul prin casă.

Tot în acest sens, se spune că dacă fetele cad pe gheaţă de Bobotează e semn că se vor mărita în acel an.

Un obicei foarte preţuit, mai ales în satele din nordul ţării, este Iordănitul femeilor: femeile se adună în grupuri mari acasă la cineva, în noaptea dintre Bobotează şi Sfântul Ioan, unde duc alimente şi băutură, servesc masa şi petrec întreaga noapte, acesta fiind ospăţul care marchează finalul sărbătorilor de iarnă, iar dimineaţa ies pe stradă şi îi iau pe sus bărbaţii întâlniţi, îi duc la râu şi îi ameninţă cu aruncarea în apă.

În alte zone, există tradiţia integrării tinerelor fete măritate în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă de fântână sau de la râu.