”Perspective grandioase”, în regia lui Cristi Juncu, premieră la Teatrul Nottara
Articol de M P, 1 aprilie 2025, 18:30
Spectacolul îi reunește în distribuție pe: Catrinel Dumitrescu, Claudiu Istodor, Cristina Juncu, Cerasela Iosifescu, Adrian Nicolae și Rareș Andrici. Scenografia este semnată de Carmencita Brojboiu, iar mișcarea scenică de Teodora Velescu.
Montarea de la Teatrul Nottara este în premieră națională, relatează Radio România București FM.
Premiera mondială a avut loc la Williamstown Theatre Festival, în 2019, apoi în ianuarie 2020 a fost montată la Second Stage Theatre, fiind numit de New York Times unul dintre cele mai inteligente spectacole de pe Broadway din ultimii ani.
Piesa a fost nominalizată în același an la prestigiosul Premiu Tony pentru Cea mai bună piesă.
”Perspective grandioase” este o piesă provocatoare, dulce-amară despre comunicare și iubire în căsnicie și familie, despre focul nestins, mereu mocnit al nevoii de a ne simți vii la orice vârstă biologică sau emoțională. Vorbind despre bătrânețe, dramaturga americană Bess Wohl accentuează ideea că adevărata provocare este căutarea sensului și a valorilor, și mai puțin lupta cu anii.
Un cuplu de pensionari trecuți de șaptezeci de ani, din Statele Unite, stabiliți în resortul de seniori ”Perspective grandioase”, se pregătește în liniște de cină. Sunt căsătoriți de cincizeci de ani, simbiotici, ca patinatorii sau înotătorii sincron. Nu s-au certat niciodată. Nancy își anunță soțul, Bill, că vrea să divorțeze, el consimte la fel de calm. Decizia creează panică în rândul „copiilor”, care, deși adulți, nu suficient de maturi.
”Este o poveste foarte puțin explorată și totuși atât de prezentă în cultura noastră. Perspectiva aceasta asupra iubirii și a îmbătrânirii, a felului cum simt persoanele vârstnice este insuficient prezentată teatral”, declara Bess Wohl într-un interviu publicat pe site-ul Theatermania.
„Înțelepciunea din moși-strămoși (readusă recent în actualitatea imediată) caracterizează pe cineva ajuns la senectute astfel: «Și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul». Pare o afirmație de bun-simț, la care nu prea ai ce să comentezi. Nu e la fel de chestionabilă precum celebra „Fă-te frate cu dracul, până treci puntea”. Strămoșii ne îndeamnă să ne acceptăm, în anii din urmă, finitudinea. Să nu pretindem mai mult mălai decât ni se cuvine. Să predăm ștafeta generațiilor următoare. Să bricolăm pătuțuri și să împletim botoșei pentru nepoți, bucuroși că încă putem fi cumva utili. (Folosesc persoana I și pentru că, de câțiva ani, am devenit bunic.) O parte din mine e de acord cu strămoșii. Chiar dacă, pe vremea lor, speranța de viață era mult mai redusă și mălaiul mult mai puțin abundent, e totuși limpede că nu poți trăi la șaptezeci ce-ai ratat să trăiești la douăzeci. Nici măcar «pe vremea holerei». O altă parte din mine, însă – mai micuță, dar extrem de vocală câteodată –, nu e deloc la fel de resemnată; într-un prezumptiv dialog cu un strămoș, ar grăi astfel: „Măi, moșule! În lumea în care trăiesc eu, există o mulțime de oameni – probabil că existau și pe vremea matale, dar erau mai puțini și mai greu de observat – care, din felurite motive, nu și-au «mâncat mălaiul»! Au făcut economii. Așa că nu și-au «trăit traiul»! N-ai vreo vorbă înțeleaptă și pentru ei?” – spune regizorul.
Următoarea reprezentație anunțată este pe 25 aprilie.
Bess Wohl este o voce aparte în peisajul dramaturgiei contemporane americane. S-a născut la New York, în 1975. A absolvit la Harvard, apoi la Yale School of Drama, secția actorie. Din această perioadă datează și primele texte dramatice.
Actoria a ajutat-o mult să intre în pielea personajelor, iar scrisul a venit pentru ea o evoluție firească.
În 2015, autoarea a fost distinsă cu Sam Norkin Special Drama Desk Award, consacrând-o ca o voce importantă în peisajul teatral newyorkez.
