„Iarmaroc şi negoţ din Bucureştii de odinioară”, o incursiune în istoria târgurilor şi pieţelor Capitalei
Articol de M P, 23 aprilie 2025, 17:00 / actualizat: 24 aprilie 2025, 12:50
Muzeul Municipiului Bucureşti invită publicul la vernisajul expoziţiei tematice ‘Iarmaroc şi negoţ din Bucureştii de odinioară‘, eveniment care va avea loc vineri, 25 aprilie 2025, la ora 17.00, la Palatul Suţu.
Târgurile care se organizau în Bucureşti, şi nu numai, erau singura modalitate de a ieşi din comunitate, de a întâlni oamenii din diverse zone ale ţării, de a reuni structuri sociale şi etnii diferite, înlesnind şi favorizând atât un schimb economic, cât şi un schimb de informaţii meşteşugăreşti care se transmiteau direct, relatează Radio România București FM.
În Bucureştii veacului al XIX-lea, ‘Târgul Moşilor’ constituia cel mai important eveniment, începând cu prima luni dinaintea sărbătorii Rusaliilor şi culminând cu joia Moşilor, când avea loc şi vizita familiei regale.
Situat pe terenul din Câmpul Moşilor, acesta avea ca scop fie procurarea materialelor necesare pomenirii morţilor (străchini, oale, linguri de lemn, lumânări), sau experimentarea euforiei realizată de ‘căluşei’ sau de alte instalaţii tipice unui adevărat parc de distracţii.
În perioada interbelică, târgul s-a transformat într-o expoziţie anuală a meşteşugarilor şi a micilor industriaşi.
De asemenea, în urbea bucureşteană au existat mai multe pieţe care s-au numit iniţial ‘târguri’, precum ‘Târgul de Jos’, ‘Târgul de Sus’, denumite astfel după aşezarea lor în raport cu Curtea Domnească şi care s-au contopit formând ‘Târgul Dinlăuntru’, adică din interiorul oraşului.
Acesta a devenit centrul comercial cel mai activ şi bogat, având o funcţiune productivă şi locativă, precum şi un număr mare de prăvălii ce erau închiriate.
‘Târgul Cucului’, amplasat lângă Biserica Sf. Gheorghe-Nou, era axat pe comerţul cu alimente, înregistrând un volum al tranzacţiilor mai mic în comparaţie cu târgul principal.
Format în prima parte a secolului al XVII-lea, pe fondul intensficării schimburilor comerciale, ‘Târgul de Afară’, adică din afara oraşului, a devenit cea mai importantă piaţă din această zonă, destinată în special comerţului cu mărfuri care nu puteau fi introduse în oraş, precum cereale, vite sau lemne.
Totodată, piaţa respectivă, care nu a avut un loc fix de desfăşurare şi care s-a extins odată cu creşterea oraşului în direcţia de nord-est, constituia un loc unde se întâlneau negustorii localnici cu cei veniţi din alte zone ale ţării.
Trebuie amintit faptul că, în ‘Târgul de Afară’, în virtutea statutului său de loc public, aveau loc execuţiile celor condamnaţi la moarte.
Anton Maria Del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu (1688-1714), aminteşte că ‘spânzurătoarea se află într-un loc, la o jumătate de poştă afară din oraş, numit Târgul de Afară’, unde ‘se ţine bâlci de două ori pe săptămână: miercuri şi sâmbăta’.
Cuvântul ‘piaţă’, de origine italiană (‘piazza’), s-a folosit de la începutul secolului al XIX-lea, iar dispoziţiile edilitare cuprinse în Regulamentul Organic prevedeau înfiinţarea unor pieţe situate fie la periferie, destinate comerţului cu lemne, fân sau cărbuni, fie în diferite locuri în interiorul oraşului, pentru vânzarea de carne, fructe, legume sau peşte, cu scopul de a nu spori aglomeraţia şi de a păstra curăţenia pe uliţele bucureştene. Era prima viziune coerentă de dezvoltare a Bucureştilor, care încerca să pornească timid pe drumul modernizării.
Evoluţia pieţelor bucureştene de-a lungul timpului dezvăluie aspecte interesante în ceea ce priveşte dezvoltarea oraşului, modul în care autorităţile locale au conceput şi au aplicat politicile urbane, realităţile economice şi, nu în ultimul rând, transformările sociale.
Pentru societatea românească traumatizată de penuria de alimente din timpul regimului comunist, ‘mersul la piaţă’ poate fi apreciat ca un reflex al acelor vremuri, rezultat din nevoia disperată de a cumpăra ceva.
Aşadar, de-a lungul timpului, târgurile şi pieţele din Bucureşti au devenit importante noduri culturale şi economice în care oamenii se strâng pentru a vinde şi a cumpăra mărfuri, a socializa şi a experimenta tradiţii locale.
Chiar dacă unele dintre pieţe s-au pierdut în negura timpului, Piaţa Obor de astăzi, respectiv zona de desfăşurarea a ‘Târgului Moşilor’ reprezintă un loc cu o valoare istorică şi simbolistic-memorială pentru oraşul Bucureşti. De-a lungul timpului, aceasta a trecut prin multiple transformări, însă ceea ce a rămas neschimbat este funcţia comercială (de piaţă liberă) cu produse agricole şi manufacturiere susţinând legătura dintre activitatea productivă urbană şi rurală, dar şi o semnificaţie aparte: o amintire a ‘Târgului Moşilor’, un loc de aprovizionare specială pentru obiceiurile legate de comemorarea colectivă a moşilor şi strămoşilor. Deşi ‘Târgul Moşilor’ a fost înlocuit în perioada comunistă cu ‘Sărbătoarea recoltei’, semnificaţia iniţială a sărbătorii creştine nu a putut fi înlăturată din mentalul colectiv, păstrându-se în continuare.
Prin acest proiect expoziţional, Muzeul Municipiului Bucureşti aduce în atenţia publicului atât atmosfera târgurilor, cât şi importanţa pieţelor din Bucureşti menţionate, prin expunerea unor documente, fotografii, litografii, dar şi a altor obiecte care creionează aspecte ale unor activităţi culturale din vremuri apuse. Vizitatorii vor putea descoperi câteva repere istorice legate de târgurile şi pieţele organizate în Bucureştii de odinioară.
Curatori: Dr. Silvia Iordache, Drd. Gabriel Constantin
Intrarea la vernisaj este gratuită.
Expoziţia va putea fi vizitată în perioada 25 aprilie – 26 octombrie 2025. Program de vizitare: miercuri-duminică, 10.00-18.00.
