Expoziția temporară „Gospodăria tradiţională din Dobrogea” are loc la Muzeul de Artă Populară din Constanţa

Consiliul Judeţean Constanţa, prin Muzeul de Artă Populară Constanţa, organizează  expoziția temporară „Gospodăria tradiţională din Dobrogea”, ce reconstituie cele trei spații de organizare a locuinței, pornind de la planimetria casei tradiționale dobrogene: „camera bună”, tinda cu vatra și odaia de zi sau camera de locuit, în care familia își ducea traiul zilnic, iar femeile desfășurau activități legate de industria casnică textilă (tors, țesut).

Articol de Doina Sîrbu, 6 septembrie 2023, 15:24

„Camera bună” sau „camera curată” este acea încăpere în care se derulau faptele de ceremonie, se găzduiau oaspeții și se păstrau cele mai frumoase țesături, precum și zestrea fetelor de măritat. Țesăturile (așternuturi de pat, scoarțe, foițe, perne, cearceafuri, ștergare, fețe de masă) erau grupate în „colțul cu patul” și pe lada de zestre, aflată lângă pat. Punctul de greutate al acestei încăperi îl reprezintă peretele de răsărit cu icoana protectoare, care era încadrată, de regulă, de un ștergar țesut din borangic și bumbac, ales sau ajurat la capete cu motive tradiționale dobrogene: motive florale și vegetale, vița-de-vie și ciorchinele de strugure, cocoșii afrontați etc.

În preajma marilor sărbători de peste an sau cu prilejul unor evenimente importante, camera „bună” a casei devenea locul în care se concentra tot ceea ce avea familia mai valoros, fiind totodată şi o mărturie a măiestriei femeilor şi fetelor care lucrau toate ţesăturile destinate decorului sau uzului gospodăresc. Tinda sau sala este încăperea centrală a casei și locul unde era amplasată vatra. În expoziție este prezentat înventarul gospodăresc legat de vatră, care cuprinde obiecte din lemn (covata pentru frământatul și dospitul pâinii, linguri, linguroaie, forma de pâine, bota pentru apă, putineiul pentru bătutul untului, măsuri de făină și mălai), vase din aramă (căldări, tingiri cu capac, farfurii, ghiumuri), precum și ștergare de uz, țesute din bumbac. Tot în tindă se afla și „sinia”, masa rotundă și joasă, în jurul căreia, pe scăunele cu trei picioare se așezau membrii familiei.

De-a lungul timpului, în interiorul locuinţei tradiţionale dobrogene au coexistat două tipuri de masă: masa rotundă,  joasă, cu unul sau trei picioare, având marginile uşor îndoite sau plate, şi masa dreptunghiulară, înaltă, prevăzută cu patru picioare. Ambele tipuri erau lucrate de meşteri specializaţi şi aveau un loc bine definit în cadrul gospodăriei ţărăneşti. Primul tip, mai vechi, purta denumirea de „sinie” sau „iastac” şi se întâlnea în trecut în toate satele sud-dobrogene aflate pe limesul dunărean (Ostrov, Bugeac, Oltina, Satu Nou, Băneasa, Negureni, Seimeni, Topalu). „Sinia” era ţinută în tindă sau bucătărie, iar pe ea mâncau zilnic toţi membrii familiei, aşezaţi pe scăunele joase, rotunde, cu trei picioare, după o regulă nescrisă. Primul care se aşeza era tatăl, urmat de băieţii familiei, apoi de fete şi mamă, acesta fiind un ritual respectat cu sfinţenie. Dacă în familie existau şi bunici, aceştia aveau întâietate, fiind primii serviţi.

Al doilea tip de masă avea un caracter festiv, locul acesteia fiind la geam, în camera „curată”, acea încăpere în care se păstrau lucrurile cele mai valoroase ale familiei, ţesături şi haine, precum şi zestrea fetelor de măritat. În această cameră se reunea familia în zilele de sărbătoare sau cu prilejul unor momente însemnate de peste an. Pentru decorarea acestei piese de mobilier, femeile şi fetele au ţesut feţe de masă din bumbac sau borangic, ornamentate cu motive florale, geometrice sau avimorfe. Pe ea erau aşezate mâncărurile gătite de gospodine, colacii de nuntă sau cei destinaţi colindătorilor, precum şi lampa de gaz cu care în trecut erau luminate locuinţele ţărăneşti.

Ambele tipuri de masă erau nelipsite din cadrul gospodăriei, având atât un rol practic, cât şi simbolic, adunând în jurul lor pe toţi membrii familiei.

În odaia de locuit se afla războiul de țesut, amplasat lângă fereastră, alături de alte unelte necesare industriei casnice textile: furca, roata de tors, daracul și pieptenii pentru cânepă, mașina de egrenat bumbacul, rășchitorul, vârtelnița, roata de țevi. Piesele expuse fac parte din patrimoniul muzeului și provin din satele românești de pe limesul dunărean (Ostrov, Oltina, Băneasa, Dunăreni, Aliman, Topalu, Seimeni). Expoziţia va fi deschisă în perioada septembrie – octombrie 2023.

Foto: Muzeul de Artă Populară