Expoziţia “Gospodăria Tradițională din Dobrogea” este deschisă la Muzeul de Artă Populară din Constanța

Satele dobrogene au avut mereu case simple, dar frumoase și îngrijite. Cum arătau, odinioară, interioarele lor, mai exact camera bună, tinda cu vatră și odaia de zi putem vedea la Muzeul de Artă Populară Constanța. Reprezentanții instituției au  deschis o interesantă expoziție numită “Gospodăria Tradițională din Dobrogea”. Muzeograful Cerasela Dobrinescu ne invită să parcurgem aceste trei încăperi, în care se mai simte mireasma de lemn sfințit și de pâine coaptă. 

Articol de Doina Sîrbu , 17 septembrie 2023, 12:55

Satele dobrogene au avut mereu case simple, dar frumoase și îngrijite. Cum arătau, odinioară, interioarele lor, mai exact camera bună, tinda cu vatră și odaia de zi putem vedea la Muzeul de Artă Populară Constanța. Reprezentanții instituției au  deschis o interesantă expoziție numită “Gospodăria Tradițională din Dobrogea”. Muzeograful Cerasela Dobrinescu ne invită să parcurgem aceste trei încăperi, în care se mai simte mireasma de lemn sfințit și de pâine coaptă. 

“Ne aflăm în camera curată a gospodăriei tradiționale românești, de fapt la Muzeul de Artă Populară, unde noi am organizat o expoziție temporară care ilustrează gospodăria tradițională din Dobrogea, mai exact casa tradițională care se întâlnea în trecut în toate satele românești. Era acea casă compusă din trei camere – camera curată, tinda sau sala și camera de locuit. Noi acum ne aflăm în camera curată. Este acea cameră în care familia păstra tot ceea ce era mai valoros. Era camera în care se derulau toate ceremoniile familiei, se primeau musafirii. Era camera cea mai frumoasă, de fapt, așa se și mai numea. Se numea camera frumoasă, camera curate, camera bună. Era camera în care toți membrii familiei se adunau după ce veneau de la biserică din noaptea de Înviere, camera în care se ținea zestrea fetelor de măritat, era camera în care se păstrau inclusiv hainele de moarte în lada de zestre care întotdeauna se găsea lângă pat. Ca și organizare, această cameră concentrează toate acele țesături, cele mai frumoase țesături ale casei și așa cum le vedem aici și ele sunt etalate, am încercat să le etalăm exact așa cum se găseau ele în locuința țărănească și anume avem țesăturile mari care se puneau pe perete. Scoarțele specific dobrogene erau cele de pe peretele de lângă pat. Patul întotdeauna era din pământ bătut, îl vedem aici reconstituit cu salteaua, cearceaful, cu fața frumoasă la vedere, cu latura frumoasă la vedere, acea latură ordamentată cu dantelă, iar pe pat întotdeauna erau perne. Erau acele căpătâie din lână, pentru că așa se numeau pernele în Dobrogea. Ele erau umplute cu paie sau cu lână, dar erau țesute din lână, ornamentate cu diferite motive florale, vegetale, avimorfe. Aceste perne se țeseau în număr foarte mare în satele dobrogene. Ele făceau parte din zestrea fetelor de măritat și mai mult decât atât erau scoase, erau sate din Dobrogea în care aceste perne erau arătate într-o anumită zi înaintea nunții. De exemplu, la Cochirleni, joia, toate pernele fetei care urma să se căsătorească erau jucate în sat într-un anumit loc special amenajat, eventual în fața casei de unde urmase să plece mireasa la noua casă. Și acolo aceste perne erau jucate de către fete, de către flăcăi și arătate pentru că ele erau țesute inclusiv de către fată și pernele acestea ilustrau starea materială a fetei. Bineînțeles, cu cât erau mai multe perne, cu atât fata era mai înstărită, dar mai ales ilustrau măiestria fetei, faptul că ea putea să realizeze astfel de țesături. Un alt punct de greutate din această încăpere îl reprezintă peretele de răsărit pe care întotdeauna era etalată o icoană. Icoana era încadrată de un ștergar țesut din borangic. În Dobrogea ștergarele sunt de dimensiuni foarte mari, sunt țesute atât din borangic cât și din bumbac și întotdeauna erau lângă o icoană. Noi am expus aici mai multe tipuri de astfel de ștergare fie ajurate, fie cu bumbac, dar țesute atât din bumbac cât și din borangic. Mai avem alte tipuri de țesături ale interiorului – fețe de plapumă, cuverturi, foițe de pat. La fereastră, întotdeauna se găsea masa. Era acea masă înaltă, cu patru picioare, pe care se puneau bucatele, mâncărurile din zilele de sărbătoare, practic, era o masă care nu era folosită uzual, deoarece această cameră era camera bună și lada de zestre, așa cum am spus, nelipsită. În fiecare casă se găsea o astfel de ladă de zestre.  Acum am intrat în tindă sau sală. Este locul în care se prepara hrana. De fapt, această sală și următoarea reprezintă practic universul femeilor, pentru că aici, în această cameră femeia prepara hrana, iar în cealaltă desfășura activități specific feminine, adică activități legate de industria casnică textilă. Pentru a reconstitui tinda sau sala, am prezentat toate acele obiecte cu ajutorul cărora se prepara hrana. Sunt obiectele de uz gospodăresc care se întâlneau în trecut în toate satele din Dobrogea. Pâinea era preparată printr-un adevărat ritual. Se alegea o anumită zi a săptămânii, de obicei sâmbăta. Bineînțeles că se făcea o cantitate mai mare, adică nu făceau pâine în fiecare zi. Făceau sâmbăta pentru toată săptămâna. Vedem aici ștergarul cu care se acoperea pâinea, covata, căpisterea, lopata cu care pâinea se scotea din cuptor și bineînțeles, am pus și o fotografie cu un cuptor tradițional, cuptorul de pâine”, ne-a spus muzeograful Cerasela Dobrinescu.

Pentru câteva minute am crezut că sunt în casa bunicilor, pentru că și la bunicii mei din satul Zebil, Tulcea, la fel exista camera curată, exista tinda. Am regăsit foarte multe obiecte și m-am transpus așa în lumea copilăriei.

“Acesta a fost și scopul expoziției, pentru că pe lângă faptul că mulți dintre vizitatorii noștri retrăiesc anumite momente când intră în muzeu, dar în același timp trebuie să îi introducem și pe cei care nu cunosc aceste lucruri, să-i introducem în atmosfera de odinioară, pentru că acesta este scopul unui muzeu cu tematică etnografică”, a mai precizat muzeograful Cerasela Dobrinescu.

Redactor, foto: Silvia Pascale