BRAȘOV: Expoziție de miniaturi în goblen, la Centrul Cultural Reduta
Articol de Marian Stoica, 14 octombrie 2024, 20:00
În data de 15 octombrie, între orele 16.00 – 19.00, în Sala de Muzică, brașovenii sunt invitați să se bucure de arta goblenului alături de Aurora Luli Crăciun.
Cu drag de lucru, de artă, de oameni, de teatru, de viață în general, Aurora Luli Crăciun este un izvor permanent de veselie și de optimism. Niciun obstacol nu îi stă în cale, nici acum la cei 87 de ani împliniți zilele trecute.
Este activă în mediile online, cu cont de Facebook, postează constant ceea ce lucrează sau amintiri din viața extraordinară pe care a avut-o până acum. Este mereu alături de proiectele meșteșugărești ale comunitătii brașovene, participă la concursuri de creație sau sprijină tinerii artiști.
Viață îi este ca o piesă de teatru, teatru pe care l-a iubit și unde și-a petrecut cea mai mare parte din viață.
„Bogăția e ceea ce dai, nu ceea ce ai, asta contează în viață”
Cum a pornit pasiunea Aurorei pentru goblen? Ne răspunde: „Cu foarte mulți ani în urmă, când era Cooperativa Munca Manuală, dar nu puteam să mă duc eu să lucrez acolo și am înscris-o pe mama că era pensionară și avea voie, mi-au dat de acolo să lucrez pe o cutiuță ca de bijuterie niște albăstrele, la ziua când trebuia să predau lucrul duceam și ațele care rămâneau. Eram singura care ducea înapoi și ațele. Așa era corect. Am cusut ii, cojoace, dar goblenurile erau cele dragi mie.
În pauză la teatru eu lucram la goblen, mergeam le geam și lucram. Am avut expoziții multe. M-am înscris la Asociația Artiștilor Plastici, eram singura cu goblen în această asociație.
Care a fost prima expoziție cu goblenurile?
„Nu mai tin bine minte, era la fosta farmacie de pe strada Bălcescu, în colț la transformator. Acolo am avut multe expoziții. Am avut și pe strada Republicii autorizație pentru goblen, am cerut autorizație și am primit autorizația nr. 21 în anul 1990.
Prin anii ’80, la o expoziție de la artiștii plastici, am fost solicitată să trimit la București lucrări, nu știam pentru ce. Am trimis și am primit mențiune, în ’86 am trimis tot la ei o lucrare și am luat premiul 1 pe țară la artiștii amatori. Eram mândră de munca mea.
Am avut multe expoziții, în țară și în străinătate, în Anglia, Germania, Polonia, am lucrări în expoziții private prin toată lumea, am cusut cu mult peste 1000 de goblenuri de toate mărimile, de la câțiva centimetri la metri. Și acum am în lucru un goblen destul de mare.”
