Pe urmele Fantomei de la Operă: o oprire la Chez Gaston Leroux, în Montmartre

Pe o stradă din Montmartre, în spatele unei firme pe care scrie simplu „Gaston Leroux – Fantôme de l’Opéra”, se ascunde unul dintre acele locuri pentru care merită să te abați de la traseul clasic prin Paris. Nu e muzeu, deși ai putea petrece mult timp privind pereții. Nu e nici un bar obișnuit. Este, mai degrabă, o cameră plină cu amintirile unui scriitor și cu toate viețile pe care le-a căpătat cea mai cunoscută poveste a lui.

Articol de Gusti Roman, 5 octombrie 2026, 19:24

Pe o stradă din Montmartre, în spatele unei firme pe care scrie simplu „Gaston Leroux – Fantôme de l’Opéra”, se ascunde unul dintre acele locuri pentru care merită să te abați de la traseul clasic prin Paris. Nu e muzeu, deși ai putea petrece mult timp privind pereții. Nu e nici un bar obișnuit. Este, mai degrabă, o cameră plină cu amintirile unui scriitor și cu toate viețile pe care le-a căpătat cea mai cunoscută poveste a lui.

Prima senzație, când intri, este că nu prea știi unde să te uiți.

Pe un perete îl vezi pe Gaston Leroux. Câțiva centimetri mai încolo apare Fantoma. Mai sus, o fotografie veche, dedesubt o caricatură, apoi o ediție a romanului în altă limbă, un afiș de cinema, o mască albă, o figurină.

Și iar Fantoma.

Este peste tot.

Nu într-un mod sofisticat sau calculat, cum ai găsi într-un local tematic proiectat de un decorator. Din contră. Obiectele par adunate în ani și ani, așezate acolo pe măsură ce au apărut, iar tocmai această aparentă lipsă de ordine îi dă locului farmecul.

Pe rafturi sunt zeci de ediții ale Fantomei de la Operă, în franceză, engleză, rusă, spaniolă. Într-o vitrină găsești figurine și obiecte de colecție. În alta, masca albă devenită celebră datorită musicalului lui Andrew Lloyd Webber. Pe un afiș apare Lon Chaney, Fantoma terifiantă din filmul mut din 1925.

Într-un colț, sub un glob de sticlă, Erik o conduce pe Christine cu barca. În spatele lor se ridică Opera Garnier.

Dacă ai citit cartea sau ai vazut musicalul, imaginea este imposibil de privit cu indiferență. Pentru câteva secunde, micul obiect decorativ îți aduce în minte lacul subteran, lumânările, vocea Fantomei și lumea pe care Gaston Leroux a construit-o sub una dintre cele mai frumoase clădiri din Paris.

Un local făcut din memoria familiei Leroux

Legătura cu scriitorul nu este însă doar una comercială. Povestea localului începe chiar în familia lui Gaston Leroux. Locul a fost deschis în anii ’90 de strănepoata scriitorului, Véronique Leroux, care a început să adune aici fotografii, ediții ale cărților, documente și obiecte legate de opera străbunicului său.

Asta explică și atmosfera.

Nu ai impresia că cineva a cumpărat de pe internet câteva obiecte cu Fantoma Operei și le-a pus pe pereți ca să construiască un concept. Unele lucruri par personale. Altele sunt rare. Sunt fotografii ale lui Leroux, reproduceri din presa vremii, caricaturi, imagini ale personajelor lui și ediții vechi ale romanelor.

Una dintre piesele care atrage imediat privirea este o pagină din L’Illustration, din 1908, cu titlul Le Parfum de la Dame en noir, un alt roman celebru al lui Leroux.

Pentru cine îl cunoaște doar prin Fantoma de la Operă, barul devine astfel și o mică lecție despre autor.

Gaston Leroux a fost jurnalist înainte de a deveni romancier, reporter de tribunal și unul dintre oamenii care au transformat misterul și investigația în literatură populară franceză. A creat personajul Joseph Rouletabille și a scris Le Mystère de la chambre jaune, Le Parfum de la dame en noir, poveștile lui Chéri-Bibi și multe altele.

Toate își găsesc câte un loc pe pereții barului.

Dar Fantoma rămâne regina casei.

Povestea care a plecat de la Paris și s-a întors aici

Le Fantôme de l’Opéra apare la începutul secolului XX, iar Gaston Leroux face un lucru extraordinar: scrie ficțiunea cu seriozitatea unui reporter. Chiar de la început încearcă să-l convingă pe cititor că Fantoma a existat. Nu spune „iată o poveste”. Spune, practic: am cercetat, am găsit martori, am reconstituit faptele. Și începe jocul.

Palais Garnier exista, bineînțeles. Existau subsolurile. Existau rezervoarele de apă de sub clădire. Avusese loc și accidentul celebru în care o contragreutate a candelabrului a căzut în sală și a ucis o spectatoare.

Leroux ia toate aceste elemente reale și, între ele, îl așază pe Erik.

Un om genial și monstruos în același timp, ascuns în adâncurile Operei, îndrăgostit de Christine Daaé.

Peste o sută de ani mai târziu, Fantoma lui Leroux a ajuns mai cunoscută decât aproape orice alt personaj creat de el.

A trecut prin cinematografie, teatru, televiziune, musical, benzi desenate și cultura pop. În bar găsești urmele tuturor acestor transformări.

Lon Chaney stă lângă Andrew Lloyd Webber.

Romanul francez stă lângă ediția americană.

Masca de cinema, lângă masca musicalului.

Este ca și cum toate Fantomele s-ar fi întors la aceeași adresă.

La masă, cu Erik pe perete

Cel mai frumos lucru este că toate acestea se petrec într-un bar adevărat. Nu treci prin turnicheți și nu primești căști audio la intrare. Oamenii vorbesc, beau ceva, mănâncă, iar la câțiva centimetri de masa lor poate sta o fotografie de acum o sută de ani. Poți să bei un pahar de vin având în față portretul lui Gaston Leroux și în spate o mască a Fantomei. Și începi inevitabil să descoperi detalii.

O fotografie pe care n-ai observat-o când ai intrat.

Un desen.

O dedicație.

O copertă stranie a romanului.

Un obiect minuscul într-o vitrină.

Locul cere timp. Nu pentru că este mare — dimpotrivă — ci pentru că este foarte încărcat.

Și tocmai aici stă farmecul lui.

De la Opera Garnier la Montmartre

Dacă ai mers înainte la Opera Garnier, experiența este și mai frumoasă. La Garnier ai marmură, aur, scări monumentale și candelabrul spectaculos. Aici ai urma pe care povestea aceea a lăsat-o în cultură. Cele două locuri se completează. La Operă înțelegi de unde i-au venit lui Gaston Leroux decorul și inspirația. La Chez Gaston Leroux vezi ce s-a întâmplat după ce romanul a fost publicat.

Cum o poveste scrisă de un jurnalist francez la începutul secolului trecut a plecat din Paris, a cucerit cinematograful american, a ajuns pe West End și Broadway, s-a tradus în zeci de limbi și a revenit, în cele din urmă, pe rafturile unui mic bar din Montmartre.

Am intrat cu o ediție în limba română a Fantomei de la Operă în mână.

Printre toate acele volume și afișe, cartea părea foarte la locul ei.

Poate că acesta este și cel mai frumos lucru la povestea Fantomei: după mai bine de un secol, fiecare generație o descoperă din nou și o face puțin a ei.

Iar în micul bar al lui Gaston Leroux din Paris, Fantoma nu pare deloc un personaj dintr-o carte veche.

Pare că doar a ieșit pentru câteva minute din cameră.

PS. Povestea Fantomei are și un capitol românesc: musicalul „Fantoma de la Operă” se joacă pe scena Operei Naționale București, cu casa închisă, în regia lui Răzvan Ioan Dincă. Soprana Irina Baianț o interpretează pe Christine Daaé, iar Adi Nour îi dă viață Fantomei. Pentru spectatorii care cunosc montarea bucureșteană, o oprire în barul dedicat lui Gaston Leroux adaugă un reper parizian unei povești pe care au urmărit-o deja, cu emoție, acasă.

Povestea. Localul a trecut și prin ani grei. Deschis în 1996 de Véronique Leroux, strănepoata autorului, sub numele „La Cave de Gaston Leroux”, a fost lovit de închiderile din pandemie. În decembrie 2020, familia a cerut ajutorul admiratorilor Fantomei pentru a evita dispariția acestui mic loc de întâlnire din Montmartre. Apelul explica și un amănunt mai puțin cunoscut: familia nu mai încasa drepturi de autor din cărțile lui Gaston Leroux, intrate în domeniul public. În iulie 2025, un nou mesaj anunța revenirea cafenelei, de această dată sub numele „Chez Gaston Leroux”. Véronique a lansat o strângere de fonduri pentru ultimele amenajări, promițând că numele celor care sprijiniseră localul vor fi reunite pe un panou intitulat „Les Amis de Gaston Leroux”. În spatele ușilor redeschise este, astfel, și o comunitate de cititori și iubitori ai Fantomei care nu voiau ca povestea acestui loc să se încheie.