Drumul turmelor de la munte spre Bărăgan și Dobrogea – transhumanța înaintea drumurilor moderne
Deplasarea turmelor însemna drumuri lungi, parcurse pe jos de ciobani din zona muntelui până în Bărăgan și Dobrogea, călătorii care puteau dura luni întregi și în care orientarea se baza pe experiența celor care cunoșteau traseele.
Articol de M P, 25 august 2026, 19:10
Înainte ca șoselele și mijloacele moderne de orientare să schimbe felul în care străbatem aceste distanțe, ciobanii plecau cu turmele la drum și puteau petrece luni întregi departe de locurile de unde porniseră.
O parte din memoria acestei lumi este păstrată astăzi la Stâna Ștefanu, de pe Transalpina, unde Maria Babu trăiește și muncește de zeci de ani. Din 2022, aceasta a primit distincția de Tezaur Uman Viu în domeniul gastronomiei ciobănești.
Într-o ediție „Fermier în România”, realizată de Alexandru Băgescu, la Radio România Antena Satelor, Maria Babu a vorbit despre vechile drumuri ale turmelor și despre felul în care ciobanii ajungeau din zona muntelui până în Bărăgan și Dobrogea.
„Când se pleca de aici până în Bărăgan, în Dobrogea, se umbla cu oile. Mergeau pe jos și stăteau luni întregi pe drum”, povestește aceasta.
Diferența față de prezent este surprinsă chiar de comparația pe care o face cu mijloacele moderne de orientare.
„Mergeau pe jos, cu turmele, luni întregi, pe drumuri pe care astăzi ajungi să te rătăcești chiar și cu GPS-ul”, spune Maria Babu.
Pentru cei care practicau păstoritul, astfel de deplasări cereau mai mult decât rezistență fizică. Era nevoie de experiență, de cunoașterea drumului și de capacitatea de a avea grijă de turmă pe perioade lungi.
Viața de cioban cerea multă pricepere: oamenii trebuiau să știe să plece cu turma la drum, să o conducă pe distanțe mari și să se întoarcă primăvara cu animalele.
Legătura Mariei Babu cu muntele este una veche. La 66 de ani, aceasta spune că și-a petrecut aproximativ cinci decenii în aceste locuri și că familia și-a crescut copiii din creșterea animalelor, reușind să-i țină la școală și la facultate.
„Din munca noastră cu animalele ne-am crescut copiii, i-am ținut la școală și la facultate până și-au făcut rostul lor în viață. De 50 de ani stau numai aici, pe munții ăștia, și cred că n-aș putea face altceva”, mărturisește ea.
Astăzi, Transalpina a schimbat mult accesul către aceste locuri. Maria Babu spune că modernizarea drumului și poziția stânei, aflată chiar la marginea șoselei, i-au oferit posibilitatea de a le arăta celor care trec prin zonă preparatele și obiceiurile păstrate aici.
Stâna a devenit astfel și un loc în care turiștii pot descoperi obiecte vechi și costume populare adunate din mai multe zone ale țării. Maria Babu spune că a strâns aceste lucruri tocmai pentru că multe dintre ele dispăruseră din casele oamenilor, iar acum vizitatorii le pot vedea din nou aici.
Păstrarea acestor mărturii capătă valoare mai ales atunci când ele ajung și la generațiile tinere. Maria Babu spune că și-ar dori ca tinerii să nu uite de unde au plecat părinții și bunicii lor și să ducă mai departe măcar o parte din ceea ce au moștenit.
Vechile drumuri ale turmelor spre Bărăgan și Dobrogea spun, astfel, povestea unei lumi în care deplasarea, munca și orientarea se bazau pe experiență acumulată în timp, iar viața ciobanilor era strâns legată de ritmul muntelui și de grija pentru animale.
