DISTRIBUIȚI

Primii care au văzut potenţialul zonei au fost negustorii greci din Milet. Acum 2500 de ani, ei au întemeiat aici cetatea Tomis. Grecii au ales zona pentru că era favorabilă comerţului şi se afla în imediata apropiere a cetăţii Histria, dar şi a gurilor Dunării.

Oraşul a fost cucerit de romani în anul 71 înainte de Hristos. Urmează perioada în care poetul Ovidius a fost exilat aici. El este cel care ne-a lăsat descrieri ample ale obiceiurilor băştinaşilor geţi, dar şi ale locului.

La începutul secolului I după Hristos, cetatea Tomis devine înfloritoare. În acest timp au fost construite temple și edificii mărețe, piețe publice și terme, străzi și cartiere noi.

Numele actual al oraşului îşi are originile în timpul împăratului Constantin cel Mare. În mai 330, după ce Constantinopol a devenit capitala Imperiului Roman de Răsărit, cetatea Tomis a fost redenumita Constantiana, după sora vitregă a împăratului roman. O vreme, numele nou a coexistat cu cel vechi.

În secolul al XIII-lea, negustorii genovezi contribuie şi ei la dezvoltarea oraşului. Din această perioadă Constanţa apare cu numele actual pe hărţile nautice.

Câteva veacuri mai târziu, în timpul stăpânirii otomane, pe ruinele Tomisului găsim doar o mică așezare de pescari. După revenirea Dobrogei la România, comuna Constanţa, număra puţin peste 10.000 de locuitori, din care doar un sfert erau români. Ei convieţuiau aici alături de greci, turci, tătari, bulgari, armeni, germani, evrei, unguri şi italieni. Locul i-a atras apoi şi pe românii din celelalte regiuni româneşti şi astfel s-a dezvoltat Constanţa pe care o cunoaştem astăzi, un oraş încărcat de poveste, cu o istorie ce se pierde în negura timpului.