DISTRIBUIȚI

În această seară se lasă cortina peste Festivalul de teatru ‚‚Miturile Cetății’’, ediția a IV-a. Invitată în studio, la matinalul Bună dimineața!  Gina Șerbănescu, critic de artele spectacolului, a vorbit, cu Larisa Calistru, despre evenimentul cultural de la malul mării.

Eu zic să nu încheiem într-o notă tristă, pentru că așa cum arată contextul actual al teatrului din Constanța, eu zic că se va înregistra o creștere a cotelor festivalului și va fi din ce în ce mai vizibil. De obicei, oamenii care termină un festival, deja încep să lucreze pentru următorul, deci nu cred că chiar se termină. E un sfârșit deschis. Festivalul a fost extrem de divers, a avut o notă de diversitate, dacă mă uit la opțiunile estetice și la selecția și la conceptul curatorial al lui Erwin Șimșensohn (pentru că el a făcut selecția din festival).

Cum s-a făcut selecția pentru festival?

Din ce observ eu, pe o anumită linie de mit. Și mitul nu neapărat așa cum îl cunoaștem noi din cărțile de istorie vechi. E vorba de faptul că mitologia începe să se construiască în timp real, sunt spectacole care revigorează mitul sau care creează mitologii cotidiene. Cred că despre asta e vorba, despre o contemporanizare a mitului. Cam așa am văzut eu această selecție, în sensul că spectacolele invitate poartă o amprentă a mitului, așa cum îl știm noi cu rădăcinile lui arhaice, dar pe de altă parte aceste mituri își găsesc rădăcini în contemporaneitate și se creează tipologii noi la nivel mitologic.

Nici numele Festivalului ‚‚Miturile Cetății’’ nu este întâmplător…

Da, eu zic că e foarte important să vorbim despre cetate, pentru că, pe mine personal, acest nume mă duce în Grecia Antică, acolo la originile teatrului autentic și acolo, cetatea era animată de teatru. Cetatea gravita în jurul ideii de teatru, care îi aducea pe toți locuitorii cetății laolaltă. Deci, teatrul era acel element activ și proactiv care îi aduna pe oameni și care schimba ceva în structura sufletească a fiecăruia.

Cum ți s-a părut relația cu publicul?

Bucuria mea principală legată de public e faptul că am văzut foarte mulți tineri. Chiar aseară, la spectacolul domnului Hausvater, Experimentul P, am avut în rândul din fața mea tineri care nu cred că erau clasa a XII-a încă. Eu cred că diversitatea este extrem de importantă nu numai la nivelul selecției, cât și la nivelul participării publicului. Cred cu tărie că tinerii își doresc să fie participanți la evenimente artistice. Eu copilărind în zona asta, pot să spun că la Constanța este un public extrem de inteligent, tot județul Constanța are un public avid de cultură și cred că printr-un festival de acest gen, în care oamenii pot să vadă teatru din toată țara, experimente artistice de pe toată harta României, se pot dezvolta ei, își pot dezvolta un gust artistic. Și cred că da, festivalul are și această latură pedagogică de a dezvolta gustul publicului, în special al publicului tânăr. Și am văzut și public care a depășit vârsta (să zicem) de 50 de ani care, în cazul unor spectacole care puteau fi mai delicate pentru percepția unora, oamenii au fost extrem de deschiși. Am întâlnit un grad extrem de scăzut de prejudecată la Constanța și cred că publicul acesta va crește și e pregătit pentru tot ce i se va da. Cu rezerva că e un public critic în același timp.

Ce curiozitate ai la acest festival, din punct de vedere artistic?

Să descopăr teatre pe care nu le-am mai văzut. De exemplu, am fost să văd spectacolul Teatrului din Tulcea, unde am descoperit lucruri și artiști minunați. Curiozitatea mea e să văd chiar cum se dezvoltă cetatea pe baza teatrului. Acum, eu sunt omul care trage cu urechea, în virtutea meseriei, vreau să văd ce spun oamenii după spectacole, cum aceste opțiuni artistice produc și provoacă ceva în oamenii care au fost martorii acestor spectacole.

Cunoșteai Teatrul din Constanța? Cum ai aprecia ceea ce se întâmplă aici?

Recunosc că în copilăria și adolescența mea părinții mă duceau la Teatrul Oleg Danovski. Am văzut balet mult aici. Acuma eu fac critică de artele spectacolului, dar domeniul meu predilect de reflecție este dansul. Recunosc că teatrul din Constanța mi-era destul de puțin cunoscut. Limitele mele probabil. Dar, dintr-odată, a câștigat o vizibilitate și ce se întâmplă acum la Constanța, ce se întâmplă în cetate acum, produce o creștere a apetenței oamenilor pentru această formă de artă. Cred că suntem pe drumul cel mai bun și faptul că a avut loc și o premieră cu Billy Șchiopul, în regia lui Vlad Massaci (un regizor de maximă finețe în lucrul cu actorul) are o semnificație extrem de specială pentru acest loc. Billy Șchiopul încheie astăzi festivalul (ora 19.00, la Teatrul de Stat Constanța), alături de alt spectacol pe care țin să-l menționez (La Teatrul Oleg Danovski). E vorba de Itinerarii. Într-o zi, lumea se va schimba, care face parte din sezonul cultural România-Franța, în regia lui Eugen Jebeleanu și dramaturgia minunată a lui Yann Verburgh. Pentru că spectacolele sunt la aceeași oră, o să fie foarte greu să vă dedublați. Asta este o parte interesantă a acestui festival. Te provoacă să ai o alegere, dar rămâi cu nostalgia faptului că nu ai văzut celălalt spectacol, ceea ce te poate face să te sui într-un tren și să te duci să îl vezi în orașul respectiv.

Ce zici de echipa Erwin Șimșensohn (directorul interimar al Teatrului de Stat Constanța) – Bianca Rusu Boitan (Pr Manager)?

Erwin este un regizor extrem de special, cu un stil doar al lui, aș spune, în zona teatrului românesc. Pentru că el merge pe introspecție, pe experiment, și atunci normal că selecția pe care o face este extrem de inteligentă și atentă. E o deducție, nu e tocmai un cred că…faptul că a făcut această selecție și dintr-odată totul devine vizibil și consistent are și un program managerial solid. Ne dorim să rămână în continuare pilonul în jurul căruia se vor construi demersuri viitoare la teatrul din Constanța. Și apropo de dedublare…el e peste tot. Eu rar am văzut un manager care să fie extrem de aproape de invitați, extrem de aproape de public. El e peste tot, ceea ce dovedește că este un om cu un acut simț al prezenței și cred că acesta este un atuu extraordinar pentru viitor. Despre Bianca Boitan vreau să spun un lucru: acolo unde se duce ea, se mută muntele din loc la nivel de vizibilitate și la nivel de calitate. Atâta am de spus și înțelegeți. Dintr-odată totul devine vizibil, perceptibil și posibil.

Să tragem niște concluzii despre Festivalul ‚‚Miturile Cetății’’!

Foarte multe spectacole din festival îmi erau deja cunoscute, le văzusem în București sau în țară. Pe Billy Șchiopul îl văzusem la premieră, înainte să fie în festival. Cred că e mai puțin relevant ce am văzut eu. Sunt destule, dar ce aș spune eu…foarte important e ce se întâmplă în cetate, faptul că a fost animat orașul, faptul că s-au întâmplat spectacole pentru copii. Pentru că e vorba despre acest demers pedagogic, pe care îl specificam la început. Trebuie să ne educăm publicul, oricum ar suna asta, spus așa ca de sus, dar nu! Publicul trebuie educat în sensul dezvoltării unui gust precoce pentru teatru și a unui simț critic. Și faptul că s-au întâmplat spectacole pentru copii și faptul că au venit foarte mulți voluntari reprezintă un aspect extraordinar al festivalului. Am văzut niște voluntari superbi, care sunt liceeni. Sunt extrem de luminoși, sunt extrem de fericiți că sunt acolo, și cred că înainte de orice gust estetic al meu sau de orice mi-ar fi plăcut mie în festival, important e ce am văzut că s-a provocat în oameni. O să sune patetic, dar s-a provocat o plusvaloare la nivelul iubirii pentru teatru.

redactor online – Doina Sîrbu