DISTRIBUIȚI

Creştinii ortodocşi intră, la 4 martie 2019, în Săptămâna Albă sau a brânzei. Este săptămâna care precede Postul Sfintelor Paşti, cunoscut şi ca Postul Mare, cel mai aspru şi cel mai lung dintre cele patru mari posturi de peste an rânduite de Biserica Ortodoxă. Postul Sfintelor Paşti durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor.

Spre deosebire de celelalte posturi de peste an, cel al Sfintelor Paşti este precedat de această săptămână pregătitoare, în care se pot consuma produse lactate, ouă şi peşte, iar miercurea şi vinerea este dezlegare la brânză, lapte, ouă şi peşte.

Ultima zi în care se mai poate mânca de dulce înaintea unei perioade de post este cea de lăsat al secului. Având în vedere însă că intrarea în Postul Mare se face treptat, pentru începutul său există două astfel de zile. Prima dintre acestea este ziua lăsatului sec de carne, în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, anul acesta la 3 martie, ultima zi în care se mai poate consuma carne înainte de Sărbătoarea Sfintelor Paşti. Ea marchează intrarea, din ziua următoare, în Săptămâna Albă. Cea de-a doua este ziua lăsatului sec de brânză, în Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, anul acesta la 10 martie, marcând intrarea, din ziua următoare, în Postul Sfintelor Paşti.

Săptămâna Albă, situată între aceste două duminici, aminteşte de vieţuirea primilor oameni în Rai, fără a consuma carne, fiind astfel un îndemn la reaşezarea în starea paradisiacă din care am căzut, notează Adrian Cocoşilă într-un material publicat pe site-ul www.crestinortodox.ro. În miercurea din Săptămâna Albă, respectiv la 6 martie anul acesta, se rosteşte pentru prima dată în perioada Triodului (perioadă ce cuprinde zilele pregătitoare Postului Sfintelor Paşti, Postul Sfintelor Paşti şi Săptămâna Patimilor), rugăciunea Sfântului Efrem Sirul („Doamne şi Stăpânul vieţii mele”), care va fi spusă până în miercurea din Săptămâna Mare.

În post se recomandă abţinerea de la petreceri şi de la orice alte activităţi care ar distrage atenţia de la viaţa spirituală, prin urmare Săptămâna Albă este ultima în care creştinii ortodocşi se pot bucura de activităţi sociale care nu vor mai fi potrivite în timpul Postului, perioadă dedicată rugăciunii. Este o intrare treptată în Postul Mare, după ospeţele din „Câşlegii de Iarnă”, respectiv din perioada dintre Crăciun şi Lăsatul secului, când se fac petreceri, nunţi etc. Ion Ghinoiu aminteşte, în cartea „Sărbători şi obiceiuri româneşti” (Ed. Elion, 2002), citându-l pe Marian Sim. („Sărbătorile la romăni. Studiu etnografic”, 1898), că în această săptămână „numai nebunii pornesc a se însura, numai proştii şi urâţii satelor abia acum dau zor ca să se căsătorească, pe când toţi cei cuminţi, câţi au avut de gând să se însoare în decursul cârnilegilor, s-au însurat deja cu mult mai înainte”. Este ultima săptămână dinaintea unei lungi perioade de privaţiuni asumate şi, prin urmare, este un răstimp de agitaţie, veselie, care culminează cu petrecerea dată cu o zi înainte de intrarea în post.

În sâmbăta lăsatului sec de brânză, Biserica îi pomeneşte pe toţi cei care au fost „luminaţi prin postire”, consemnează Adrian Cocoşilă pe site-ul www.crestinortodox.ro, aşezându-i ca modele pentru parcurgerea postului.

Duminica acestei săptămâni mai este cunoscută şi ca „Duminica Iertării”. Este ziua în care creştinii îşi cer iertare de la semenii lor, exprimând astfel dorinţa de a dobândi iertarea Domnului, o temă importantă a Postului Mare. Astfel, zilei următoare, prima din Postul cel Mare, i se mai spune şi Lunea Curată, pentru că toţi credincioşii sunt pregătiţi să intre în post cu inima curată. Prin toate aceste rânduieli, Biserica îi poartă încet pe credincioşi către unirea cu Dumnezeu.

sursa – AGERPRES