DISTRIBUIȚI

Frumoasele ucrainence din Delta Dunării, înalte și subțirele, nu au fost mereu apreciate, ba chiar aveau probleme în a-și găsi un soț în societatea arhaică preocupată ca femeia să fie bună de muncă și să poată naște mulți copii. Aniela Acsente ne-a povestit că portul tradițional al nevestelor de cazaci a fost adaptat pentru a-i păcali pe potențialii soți.

Originari din localitatea tulceană Sfântu Gheorghe, Aniela și Eduard Acsente au plecat în Ucraina și și-au cumpărat costume populare ca cele pe care și le aminteau de la bunici pe care le poartă cu mândrie mai ales când se află în prezența turiștilor dornici să afle tradițiile etnicilor ucraineni din Delta Dunării.

„Noi, comunitatea ucraineană, cel puțin cea din Sfântu Gheorghe, nu avem o informație clară despre care ne era costumul. Imediat după revoluție am aruncat tot ce a fost vechi pentru că am vrut să fim foarte moderni. Am cumpărat de drag acest șorț, pentru că bunica mea avea exact așa o fustă. Deci asta chiar îmi aduc aminte! Această jupă o țin minte tot de la bunica și o purta la biserică. Țin minte că o purta pe sub o fustă. Șorțul mi-l aduc aminte cu aceste motive florale. Nu a mai existat port specific în satul nostru, dar se cosea pe toate perdeluțele de la geam, sub icoană. Fețele de masă care se puneau la zi de sărbătoare aveau astfel de motive. Deci totul era legat de floare și de culori foarte, foarte vesele. Deci costumul era format din jupă, fustă și obligatoriu șorț pentru că femeile erau gospodine. Cel pe care îl port eu acum este costum de domnișoară. Fetele aveau obligatoriu șorțul lucrat de mână chiar de ele, iar fusta aceasta era «magnet pentru băieți»! A fost foarte hazliu când am auzit și noi povestea. Deci fusta era dublă și obligatoriu partea de deasupra se răsucea peste fund ca să arate șoldurile mai mari. Așa sunt ele! Am fost în Ucraina și am văzut că așa sunt: înalte și slăbuțe. Șoldurile mari reprezentau fertilitate și putere de muncă. Deci, erau bune de măritat!“

Viața oamenilor din deltă, obișnuiți să trăiască în izolare era cu atât mai grea pentru că erau nevoiți să producă în casă mai tot ce aveau nevoie.

Foto și text: Monica Cruceanu Comșa